Statiunea Viti-Pomicola Simburesti SA a fost „usurata“ in mod abuziv de aproximativ 14 hectare in urma unei runde de alba-neagra cu „Bolovanu“, executate de prefectul judetului Olt, Marin Diaconescu. Jocurile de interese au inceput o data cu reconstituirea unui drept de proprietate. Sub acoperirea ca vrea sa-i puna in posesie pe fostii mostenitori pe vechile amplasamente, fapt consemnat in documente, prefectul a pasat suprafata revendicata in ograda SC Viti-Pomicola, pentru ca terenul care apartinuse autorului de rol este detinut de o alta statiune viticola, cu sediul in Bucuresti, nicidecum intr-o comuna din cuprinsul judetului Olt. Si unde mai pui ca patronul acesteia e venit tocma’ de pe meleagurile lui Marco Polo.
Prefectu’ si miscarea „bolovanilor“
Printr-un plan al mosiei Murgesti – Craciunesti, din judetul Olt, intocmit pe 6 august 1920, era stabilita proprietatea mostenitorilor autorului de rol Gh. I. Olanescu. La vremea respectiva, suprafata totala, de aproximativ 200 de hectare, a fost impartita in trei loturi egale. Mosia se afla in comuna Dobroteasa, in punctul „Bolovanu“, la sud de una din actualele ferme ale statiunii de la Simburesti. In perioada regimului comunist, despre acea mosie nu au mai vorbit decit in soapta batrinii satului. Dupa ce Romania a scapat de acel cosmar, iar directivele europene au pus accentul pe restituirea proprietatilor, mostenitorii lui Gh. Olanescu, Narcis Marius si Isabela Cristina Giurescu, din Ploiesti, au revendicat suprafata la care au avut dreptul, din mosia respectiva. In noiembrie 2003, totul incepuse bine. Prefectul de Olt, Marin Diaconescu, solicita Agentiei Domeniilor Statului, din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, restituirea din domeniul privat al statului catre comisia locala de fond funciar a suprafetei de 13,5 hectare teren agricol, aflata in administrarea… SC Vinarte Bucuresti SA. Apele pe la minister s-au agitat imediat, iar patronul de la SC Vinarte SA, cetatean italian, se pare ca le-a „linistit“. Cert este ca Marin Diaconescu a trecut la miscarea „bolovanilor“. El a lasat ferma italianului in pace si dintr-o data vechiul amplasament s-a mutat… pe teritoriul statiunii Simburesti. Printr-o alta adresa, din 9 februarie 2004, Diaconescu solicita ADS Olt sa intocmeasca si sa inainteze catre ADS Bucuresti documentatia corespunzatoare retrocedarii suprafetelor de teren mostenitorilor Giurescu, pe… vechile amplasamente.
Demersurile au mers atit de repede, incit de la o posta se simte izul jocurilor de interese. La numai o luna de la acea adresa, este eliberat titlul de proprietate pentru cei doi mostenitori ai lui Gh. Olanescu. Daca pentru toti taranii autoritatile judetene s-ar fi miscat tot atit de repede, n-am fi avut nimic de zis, dar cind sint si acum palmasi care asteapta de multi ani acele titluri… Cu aceeasi viteza s-a facut si punerea in posesie. Astfel, Marius Giurescu a devenit proprietar pe 15 hectare de vie, ce apartine de drept SC Viti-Pomicola SA.
Razboiul hirtiilor si dreptatea pumnului
In 6 aprilie 2004, a avut loc punerea in posesie a lui Marius Giurescu. Din acel moment a inceput un adevarat razboi intre noul proprietar si conducerea fermei. Lucrarile executate in plantatia de vita-de-vie au constituit marul discordiei. Initial, Giurescu incheiase un contract de prestari servicii cu Viti-Pomicola. Nu mult dupa asta, el nu numai ca a refuzat si refuza sa plateasca acele lucrari, dar a si somat conducerea SC Viti-Pomicola sa iasa de pe „proprietatea sa“. Giurescu a precizat in mai multe adrese ca nu intelege sa plateasca suma de peste 40 de milioane de lei, contravaloarea prestatiilor, ci mult mai putin…
„Ne-a pus pe masa pentru tot ce am facut cinci sute de mii de lei“, a spus Gheorghe Ciuca, directorul statiunii Simburesti. Lucrurile nu s-au rezumat insa numai la razboiul nervilor si al hirtiilor. Pe 7 mai, un tehnician de la Simburesti a mincat o bataie sora cu moartea de la citiva indivizi, pe motiv ca se afla cu oamenii la lucru pe proprietatea lui Giurescu. Conform legislatiei, unitatile agricole care au terenuri in administrare sint obligate sa le cultive pina la predarea efectiva a acestora catre persoanele indreptatite, in caz contrar urmind a fi sanctionate. Legea mai permite si recuperarea cheltuielilor de productie de catre cei care au efectuat investitia. Salariatii statiunii nu comiteau deci nici o faradelege lucrind acele terenuri de la Bolovanu. Totusi, pe data amintita, Marius Giurescu impreuna cu un bodyguard, care detinea un spray paralizant, au descins pe terenul cu pricina, unde i-au gasit pe salariati. Cei doi l-au luat pe tehnicianul fermei, Vlad Nicolae, l-au imobilizat si, lovindu-l cu picioarele in spate, l-au bagat in masina. Acolo l-au amenintat, cerindu-i sa scoata oamenii din vie. Gasca lui Giurescu s-a deplasat acolo cu trei autovehicule (OT- 02- TPT, OT- 0758 si VL- 25- CRI), din care una apartinea firmei „Total Protect“. Plingerile se afla in atentia politistilor Dobroteasa, care au si demarat cercetarile. Toate aceste probleme sint cauzate numai de prefectul Diaconescu, care, de frica sa nu-l deranjeze pe patronul italian, i-a pus pe tava lui Giurescu 15 hectare de vita-de-vie nobila si productiva. Marin Diaconescu a justificat totul extrem de simplu: „Eu semnez ceea ce mi se aduce la semnat!“
