Zeci de romani si-au croit drum in viata prestind munci pe vasele de croaziera ale lumii. De la steward la insotitor de bord, de la barman la coafeza sau cosmeticiana, romancele s-au impus pe piata locurilor de munca de pe navele de pasageri, atuurile lor fiind seriozitatea si mina de lucru ieftina.
Raluca Tofan, o tinara de 22 de ani, a lucrat mai bine de sase luni pe o nava de croaziera de lux, fiind, in acelasi timp, coafeza, manichiurista si cosmeticiana. „Cu cit esti mai bine pregatit si stii sa faci mai multe lucruri, cu atit obtii mai repede un contract“, spune fata care a schimbat look-ul a sute de turisti bogati din toata lumea. Si pentru ca lunile petrecute pe nava de croaziera au fost un fel de „scoala a vietii“, Raluca va pleca in urmatorul voiaj si cu sora ei mai mica.
Bulgaroaicele se uita strimb
la romance
„Cred ca este o sansa pentru orice tinar sa poata gasi un job pe o nava de croaziera. Conditiile sint sa fii muncitor, sa te duci cu gindul sa faci treaba, sa fii sociabil“, spune Raluca. Ea a absolvit Liceul Metalurgic din Galati. Singurul lucru pe care il avea in comun cu coafura era mama ei, una din coafezele cunoscute ale Galatiului. „Sincer, ce sanse are o fata de 18 ani, care a absolvit un liceu metalurgic, sa razbata in viata? Unde sa te angajezi? Ce sa faci? Normal, incepi sa te gindesti la variante, sa evaluezi situatia. De cele mai multe ori te poate apuca deznadejdea, pentru ca societatea romaneasca nu iti ofera multe alternative“.
Raluca nu s-a dat insa batuta. „Mama era coafeza si imi placea ce facea ea. Asa ca am facut si eu un curs de coafura, dar si de cosmetica si manichiura. Am lucrat pentru scurt timp in citeva saloane din Galati, dar am inteles ca nu voi reusi sa string destui bani pentru a avea un trai decent. Apoi mi-am lasat datele la o firma. Intr-o zi am primit un telefon de la o agentie din Constanta, am fost intrebata daca vreau sa plec cu contract pe un vas de croaziera“. Ziua aceea i-a schimbat viata. Avea 21 de ani. In mai 2003 s-a imbarcat de la Istanbul pe nava „Emerald“”, sub pavilion grecesc, un mastodont cu 1.400 de pasageri.
„E impresionant ce vezi. E ca un orasel, exista tot ce iti doreste inima pe vapor: de la magazine, restaurante, baruri, piscine, discoteci, saloane de masaj si de infrumusetare. Te fascineaza si te face sa iti pierzi mintile de atita lux, dar nu trebuie sa uiti ca tu esti acolo pentru a face munca pentru care esti platit. Echipajul era format din reprezentanti a 25 de nationalitati. Eu vorbesc foarte bine engleza si spaniola, de fapt, au fost conditii impuse pentru obtinerea contractului. Nu e usor. Pina te acomodezi, pina inveti cum merg lucrurile e foarte greu. Eu am lucrat la salonul de coafura cu inca doua bulgaroaice. Se uitau strimb la mine, se uitau urit la toti romanii, de altfel“.
Raluca s-a impus repede printre turistele cu fite: „In general voiau un look simplu, cit mai natural. De multe ori se lasau, cum se spune, pe mina mea, imi ziceau sa le schimb infatisarea cum cred eu de cuviinta. Erau multumite de final. Le vopseam, te tundeam, le faceam suvite, le faceam manichiura si cosmetica. Le-am aratat chiar lucruri noi si erau incintate“.
Preturile la salonul de infrumusetare erau pe masura stelelor pe care le avea nava: un tuns si aranjat costau 18 lire sterline, dar unele servicii ajungeau si pina la 40 de lire sterline. Raluca a cistigat peste 1.000 de dolari pe luna din salariu si din comisioanele de la vinzarea produselor cosmetice. Programul Ralucai era de la ora 14.00 la 19.30, timp in care muncea pe rupte, facea conversatie cu clientele si le povestea despre Romania. In timpul liber, fata fugea la plimbare, la cumparaturi.
Mirajul lumii
„Daca nu as fi lucrat pe nava, poate nu as fi avut posibilitatea sa vad atitea locuri splendide. Am fost in Santorino, Rodos, Creta, Corfu, Pireus, Venetia, Croatia, Egipt. Am vazut si am aflat multe. Cum aveam un pic de timp, iar nava era acostata, fugeam sa vad orasul sau insula, incercam sa aflu cit mai multe“, povesteste Raluca. „Pe nava Emerald m-am si indragostit. El lucra tot in echipaj, la restaurantul personalului. Este bucurestean. Speram ca in voiajul urmator in care voi pleca peste citeva zile sa mergem impreuna, dar nu se poate, asa ca vom fi despartiti mai mult de sase luni, cit dureaza contractul“.
Raluca Tofan s-a maturizat in doar sase luni: „Eram fata mamei si am devenit adult. Pe nava am fost nevoita sa ma descurc singura si sa ma confrunt cu tot felul de situatii. Am convins-o si pe sora mea mai mica, Claudia, sa faca acelasi lucru. A facut si ea cursurile necesare, a invatat de la mama toate secretele. Claudia are 20 de ani si vom pleca amindoua acum pe aceeasi nava“. Contrar asteptarilor, Raluca spune ca a fost mult ajutata de romanii de pe vas, care deja aveau experienta: „M-au ajutat foarte mult, m-au invatat si mi-au explicat ce am de facut pentru ca totul sa fie bine. V-am spus, erau multi romani in echipaj si m-am inteles de minune cu ei“.
Experienta pe care a dobindit-o in primul ei voiaj si aprecierile pe care le-a primit in final i-au facut pe cei care se ocupa de distribuirea fortei de munca pe nave de croaziera sa o solicite din nou. Raluca sta cu bagajele facute, ea fiind gata sa plece, impreuna cu sora ei, pe un vapor al carui nume inca nu il cunoaste: „Nici nu conteaza. Probabil, destinatia va fi Spania. Stiu doar ca voi sta pe apa sase-sapte luni si voi munci in mijlocul unui nou echipaj si asta e tot ce conteaza, pentru ca vreau sa string bani sa imi iau o casa si toate cele necesare unui trai decent“.
