Zilele de sarbatoare sint la rang de cinste pentru saraci si pentru lenesi, care asteapta cu sufletul la gura vizita vecinilor carind tava cu pomeni. Cei prea flaminzi sau nerabdatori nu mai asteapta bataia in usa, ci iau drumul bisericilor, cersind cu privirea de ciine haituit si flamind paharul cu coliva si felia de cozonac. Si pentru ca Pastele tine nu una, ci trei zile, a fost declarat – neoficial, ce-i drept – sarbatoarea preferata a celor cu burta lipita de spate mai tot anul.
Ai lu’ Stefan sint patru la numar: Mita cu cei doi copii din prima casatorie – fata de 22 si baiatul de 17 ani – si barbatul ei de-al doilea. Stau intr-o camera din chirpici de pe strada Simnicului, acoperita cu scinduri si cartoane adunate de prin gunoaie. N-au decit un pat, dar inghesuiala nu-i deranjeaza decit vara, cind dau caldurile. Iarna, cu cit sint mai „chititi“, cu atit le este mai cald si mai bine. Patul e rupt si ca vai de lume. Ca de-aia nici n-a putut Argentina, fata cea mare a Mitei, sa-si ia baiatul acasa de sarbatori. „Mi-a zis doamna aia, de la caminu’ de copii, unde tin io baiatul, ca nu mi-l da, ca n-avem patu’ bun si cade fi-miu, de-o facem pe-a nefacuta taman de Pasti!“.
Primul copil l-a facut la 14 ani
Argentina are 22 de ani. Cosmin nu este primul copil. A mai avut doi, tot baieti, dar i-au murit la scurt timp de la nastere. „Plecam s-aduc lemne si veneam cocosata de greutate, cu burta la gura. Mi-au murit. Asta vad ca a scapat. O sa-l iau acasa dupa ce fac o camaruta colea, linga a lu’ mama. Ca nu putem sa stam toti la gramada. Aci, linga gard, am adunat fiare si cartoane. Le vindem si cu ce luam pe ele ridicam camera mea“. Argentina rascoleste sacii plini de fier vechi. E „zestrea“ ei. Poate ca, atunci cind o sa aiba patru pereti in care sa stea doar ea si copilul ei, o sa-si gaseasca si un barbat care s-o ajute. Nu ca primul, de la care n-a primit decit bataie si vorbe de ocara.
„Stateam pe Stefan cel Mare cind m-am luat cu el. Aveam 11 ani. Florin era boschetar, tot venea cu ta-so pe acolo. Bataie ce-am mincat atunci de la mama nu luasem de cind m-am nascut! Ma bateau toti sa nu ma marit cu el: si tata, si frate-meu… Da’ io tot l-am luat… Ca fraiera! Si tot la bataie am trecut, ca el ma batea si-n culcare, si-n sculare. La 14 ani am facut primul copil. Si dup-aia la 17, pe-al doilea. Ca nu sint, dracu’, ca altele, sa-i fac unu’ dupa altu’. Mi-a ramas asta, de pe urma. Vreau sa-l cresc, sa-mi fie de ajutor mai tirziu, ca un copil am si io!“.
„Am mincat din cimitir“
Argentina nu-si face probleme ca n-o sa aiba cu ce sa-si creasca baiatul. Si ea, si frate-so au crescut din putin si uite ca n-au murit! Gunoaie sint si vor fi cit lumea si pamintul. Mereu vor avea unde sa scormoneasca dupa o druga de fier si un carut de cartoane pe care sa le vinda si sa-si ia o piine. Iar de sarbatori, pomenile le indestuleaza burtile si le asigura proviziile macar pentru citeva zile.
„A fost frumos de Pasti. Am mers la biserica, am aprins si noi o luminare pentru tata si pentru sora-mea. Pentru copii n-am mai avut luminari. De mincat, am mincat din cimitir. Dadea lumea pomeni si am facutara la oua, gramada! Cumparaseram si noi citeva oua, ca de altceva, carne sau alte alea, n-am avut bani. Da’ am mincat din pomeni! Ne-a dat lumea in cimitir, ne-a dat vecina asta de peste drum“.
In cele trei zile de Paste, ai lu’ Stefan s-au ridicat satui de la masa. Tocmai de aceea si-au luat „concediu“ si n-au mai plecat dupa fier. „Da’ ia sa vezi cind ne-or incepe burtile sa forfoteasca… Bine-ar fi de-ar fi Pastele si Craciunul de mai multe ori pe an!“.
