Familiile gorjenilor plecati sa munceasca in Spania au stat cu sufletul la gura in zilele care au urmat atentatelor. Oamenii au asteptat cu infrigurare vesti de la copii, frati sau prieteni, in speranta ca acestia nu se vor regasi pe listele cu raniti sau persoane decedate. Doi dintre gorjenii care muncesc la Madrid, Dan Vaduva si Laurentiu Ancuta, din Tirgu Jiu, erau in tren in momentul producerii exploziilor si au vazut cum vagoanele din fata lor au fost spulberate. Acestia au sunat acasa si au povestit ca au vazut moartea cu ochii.
Laurentiu Ancuta si sotia sa, Cornelia, au plecat sa munceasca in Spania pentru ca nu reuseau sa se descurce cu salariul minim pe economie pe care-l primeau in tara. De peste doi ani, Laurentiu lucreaza in constructii, iar sotia sa l-a urmat si ingrijeste batrinii bolnavi. In ziua atentatului, Laurentiu se afla in tren, in drum spre locul de munca, iar pe sotie o lasase in gara pentru a lua un alt tren.
Mama lui Laurentiu, ramasa la Tirgu Jiu, isi aminteste de telefonul pe care l-a primit de la fiul sau cind i-a povestit despre atentat. „Mama, nu te speria! Sintem bine. Eu ma aflam in tren, ma duceam spre Madrid cind am auzit o explozie. Mi-am dat seama ca este ceva in neregula si am realizat imediat ca au pus o bomba. Am inceput sa apas pe butoane ca sa deschid usile, dar nu am reusit. Am mai auzit o bubuitura si mai aproape. Abia apoi usa s-a deschis si am sarit din tren. Vagonul din fata noastra explodase. Mama, in jurul meu erau miini si picioare sfirtecate si un fum inecacios. Prima mea grija a fost sa o sun pe Cornelia sa-i spun sa nu se mai urce in tren ca au pus bombe“, i-a povestit Laurentiu mamei sale, Alisa Ancuta. Aceasta spune ca a fost in pragul infarctului cind a auzit de atentat si chiar daca rudele care vorbisera deja cu fiul si nora ei au asigurat-o ca totul este bine, nu i-a venit sa creada pina nu si-a auzit fiul la telefon. „Numai Dumnezeu l-a tinut in viata. El era si foarte credincios, mereu mergea la biserica. Si eu am fost in fiecare zi la biserica si am aprins luminari pentru toti cei care au murit acolo. De joi nu mai stiu nimic de ei si tot sint nelinistita“, a spus mama lui Laurentiu.
„Spitalele sint pline de saci cu ramasite de oameni“
Simona Boncea este sora Corneliei Ancuta. Ea spune ca, de fiecare data cind vorbesc la telefon, Cornelia nu se poate opri din plins si ii povesteste toate grozaviile pe care le vede in jurul sau. „Eu am avut noroc ca nu am apucat sa aflu de atentat inainte sa ma sune sora mea. Mi-a spus ce s-a intimplat si ca au scapat cu viata. De atunci am mai vorbit cu ea, dar nu-si revine din soc. Chiar daca m-au asigurat ca nu au nici o rana, tot mi-e frica sa nu se intimple ceva si mereu urmaresc listele acelea cu morti si raniti. S-a dus in spitale sa caute raniti si mi-a spus ca a vazut saci cu ramasite de oameni. Din ceea ce au aflat ei pina acum, nici unul dintre gorjenii pe care-i stiau in Spania nu a patit nimic“, a spus Simona Boncea.
„Viata noastra e mult mai buna de cind a plecat in Spania“
Dan Vaduva este un alt gorjean care a plecat sa munceasca in Spania inca de acum cinci ani. Parintii sai, pensionari, au ramas in Romania si nu le vine sa creada ca fiul lor a scapat cu viata, desi se afla in tren in momentul exploziei. „El locuieste la Coslata si se indrepta spre Madrid cind au explodat bombele. La inceput nu ne-a putut suna pentru ca nu mergeau telefoanele. Apoi a reusit sa ne prinda si a spus ca n-a patit nimic. Pentru ca de citeva zile nu mai aveam vesti de la el, am sunat si eu la un post de televiziune ca sa dau un mesaj, sa mai stim ce e cu el. In toate zilele astea am trecut prin momente groaznice. El a plecat sa munceasca pentru noi, fiindca nu ne ajungeau banii. Eu sint pensionata pe caz de boala si am 1,4 milioane de lei pensie. Cum sa traiesc cu banii astia? Viata noastra e mult mai buna de cind a plecat el in Spania“, povesteste Eleonora Vaduva. Chiar daca au trecut prin clipe de groaza, nici unul dintre gorjeni nu pare dispus sa se intoarca acasa si sa ia de la capat lupta cu saracia.
