Justitia a condamnat la Slatina, la jumatatea lunii noiembrie a anului trecut, o femeie – mama a 14 copii, la o pedeapsa cu inchisoarea pentru cinci ani. Infractiunea comisa: furtul sumei de 12.000 de lei, in urma cu sapte ani! In prezent, Frontiera Maradin asteapta sa mearga la inchisoare, iar copiii vor ramine in grija tatalui, incapabil sa le asigure tuturor traiul zilnic.
Vandam – infectat cu HIV/SIDA
Ion si Frontiera Maradin sint impreuna de peste douazeci de ani, avind, potrivit traditiei tiganesti, o familie numeroasa – 14 copii. De doi dintre ei au reusit „sa scape“, acestia fiind acum casatoriti. Cel mai mic dintre puradeii Maradin abia a implinit un an. Energie electrica, apa curenta, gaze naturale, nici vorba in casa lor ridicata intr-unul dintre cartierele marginase si sarace din Slatina, o cocioaba din chirpici. In cele doua camere dorm cu totii, inghesuiti, cite trei-patru in pat. De citeva zile, patru dintre ei sint bolnavi de pojar.
Bani de medicamente nu au, toti membrii familiei asteptind cu frica in sin momentul in care politistii vor veni la usa cocioabei pentru a o lua in custodie pe cea care are grija de intreaga familie – Frontiera Maradin.
„Nu avem ce minca nici de pe o zi pe alta! Io si astia mai mari mergem in fiecare zi prin vecini sa muncim cu ziua. Vindem capace de canal sau alt fier care poate fi vindut pe la centrele astea. Mergem prin gunoaie. Venim acasa cu 70.000-100.000 de lei. Majoritatea banilor ii dam pe piine, da’ s-a scumpit si asta de nu te mai legi de ea! Nici nu mai stiu de cite ori ne-am culcat nemincati! Sau sa manince unul dintre noi pe saturate, nici gind! Unii mai sint si bolnavi, nu avem ce sa le luam medicamente.
Cel mai mic, Valentin, e racit cobza. S-au mai imbolnavit alti patru, de pojar de data asta! Cu ce bani sa le cumpar medicamente, mincare?“, se intreaba capul familiei, Ioan, de la care mai aflam ca tot saracia a provocat moartea unuia dintre copii, in urma cu citiva ani. La 44 de ani, Ioan este in pragul deznadejdii. Unul dintre copii este susceptibil de a fi infectat cu HIV/SIDA, dar nu are bani pentru analize. Ei stiu doar ceea ce vad: micul Vandam, de sapte ani, se topeste din picioare de la o zi la alta, iar ei nu au ce-i face. A inceput chiar sa-si tirasca un picior. Nici restul puradeilor nu sint sanatosi. Cu toate acestea, cinci dintre ei merg la o scoala din municipiu: trei sint in clasa a V-a, iar doi in clasa a VI-a.
Blestemul saraciei
Ion Maradin spune ca, desi sint foarte saraci, nevasta lui, Frontiera, de 37 de ani, era singura care reusea sa tina lucrurile sub control. In perioada cit femeia a stat la politie (noiembrie-decembrie), lucrurile se inrautatisera, Ion nefiind obisnuit cu greutatile care il napadisera. „Mi-au luat nevasta de pe strada, domnule, fara nici o vorba! Si pentru ce: ca a furat in ’96 vreo 12.000 de lei ca sa cumpere de mincare la copii?! Si pentru asta au bagat-o la inchisoare pentru cinci ani, cind altii fura de sting, ziua in amiaza mare! Au bagat-o in duba si p-aci le-a fost drumul. Abia avortase. Vecinii spun ca au luat-o cu singele tiris dupa ea, ca un ciine! Pai astia sint oameni? Sint mai rau ca animalele! Miine (azi,12 februarie – n.r.) am din nou infatisare, ca se hotaraste cind o va baga la inchisoare. Ce o sa ma fac, nu stiu“, spune Ion. Surse autorizate din cadrul IJP Olt au afirmat ca pedeapsa este dura in acest caz, deoarece Frontiera Maradin a fost condamnata conform prevederilor Codului Penal valabil la data furtului, respectiv 1996. Politistii au o explicatie si pentru intirzierea cu care Frontiera a fost retinuta: a fost mai tot timpul gravida cu scopul de a se sustrage judecarii procesului. „Ea era singura care tinea lucrurile in friu. Stia ce sa faca, cum sa faca, cind sa faca. Le dadea de mincare, ii spala… Eu doar ma duceam dupa bani, la munca. Veneam acasa, nu mai trebuia sa-i spal sau sa fac mare lucru. Gaseam totul aranjat. Dar acu’ s-a schimbat. Cum o sa ma descurc io cu toti? Ce o sa le fac?“, se intreaba deznadajduit Ion, privind in gol. Puradeii isi inconjoara tatal. Desi au numai citiva ani, ei s-au obisnuit deja cu greutatile vietii.
Familia Maradin a inaintat la tribunal o cerere de aminare cu trei luni a executarii pedepsei. In acest rastimp, ei spera sa primeasca un raspuns favorabil de la presedintie, unde, la inceputul lunii ianuarie, i-au trimis presedintelui Iliescu o scrisoare in care-i cereau ajutorul.
„Daca o sa intre la inchisoare pentru astia 12.000 de lei, cred ca o sa ma omor, ca eu de unul singur nu pot sa am grija de toti! Justitia si presedintele tarii mi-au ramas singurele sperante“, mai spune Ion Maradin.
