Marian Burlă, zis Piciu’, e cerşetor cu vechime in „muncă“. Nu mai ştie cind a fost „prima dată“, dar cele dintii amintiri din viaţa asta le are de cind mamă-sa il impingea pe uşile cofetăriei după ce ii făcuse instructajul ce să zică şi cum să stea cu mina intinsă. A crescut, acum are 15 ani şi e „liber profesionist“. Pentru că se săturase să-i ia „bătrina“ banii munciţi de el şi să-i dea „papară“ cind nu ieşea la „normă“, a plecat de acasă. Se laudă că face in jur de 300.000 de lei in zilele „bunicele“. Dar numai pentru că „nu-s ţigan, sint curăţel şi ştiu toate şpilurile“. Pentru 15.000 de lei – sumă negociată, ne-a vindul şi nouă pontul cu clasamentul locurilor de cerşit.
Bisericile sint, de departe, locurile „cu vad“ pe care le preferă cerşetorii oricărui oraş. Intrat in Casa Domnului să aprindă o luminare şi să spună o rugăciune, omul işi aduce aminte că nu şi-a făcut „norma“ de fapte bune, că a circotit destul in ultima vreme impotriva şefului şi a soacrei şi că şi-ar cam fi dorit să moară capra vecinului cu afaceri prospere.
Mina intinsă a cerşetorului ii oferă deci ocazia să-şi mai spele din păcate, să-şi cumpere o bucăţică de rai sau măcar să se reabiliteze cit de cit in ochii Celui de Sus. Iar Piciu’ ştie asta şi profită din plin. Unde mai pui că la profitul net – monedele zornăitoare, se adaugă micile chilipiruri: un colăcel, o gură de colivă. Cei care „au singe in ei“ au şi alte metode de a-şi rotunji veniturile. Ei pindesc enoriaşii pină pleacă, adună luminările aprinse pentru vii şi morţi, le taie muştiucul ars cu un briceag şi le revind, avantajos şi ieftin ca braga (Piciu’ se jură că nu e printre ei!).
Cerşetoare la poarta Domnului
Maria Corlescu are 34 de ani şi pentru ciţiva bănuţi işi scoate fetiţa de numai un an şi două luni in ger. Piciu’ spune că ea face parte din categoria celor care cerşesc de nevoie, mulţumindu-se cu puţin. Fetiţa cu ochi albaştri şi obrăjiori ingheţaţi pe care o ţine pe genunchi, infofolită intr-o pătură, ajunge negreşit la inima trecătorilor care se grăbesc să-i scurteze chinul: „Ia banii ăştia şi du-te acasă, femeie, că imbolnăveşti copilul!“. Maria rămine insă incremenită pe lespedea de piatră a Bisericii „Sfintul Ilie“ pină stringe suficient cit să aibă ce minca şi să mai pună şi de o parte, pentru chirie.
„Nu stăm mult. De dimineaţă pină pe la unu – două. Sintem singure pe lume. Bărbatu’ m-a lăsat acum vreo trei luni. A plecat după alta. Trebuie să mincăm şi să plătim chiria: 500.000 de lei pe lună. Stăm la nişte cunoştinţe, in Lăpuş, dar nu ne lasă pe degeaba“.
Maria nu e din Craiova. A venit aici din Roman, după bărbat. L-a cunoscut cind lucra la fabrica de ţevi. După ce s-a născut Nicoleta, citeva luni, bărbatul a adus piinea in casă. Muncea pe şantier şi cumpăra tot ce trebuia. S-a săturat insă repede şi şi-a abandonat concubina şi copilul fără să se mai uite inapoi. Maria a trebuit să găsească o soluţie să nu moară de foame. A intins mina şi privirea micuţei de pe genunchi a ţinut loc „spiciului“ pe care alţi cerşetori şi-l pregătesc cu mare grijă. Femeia nu s-a temut nici o clipă că fetiţa s-ar putea imbolnăvi. Din naivitate şi din ignoranţă. „E călită, sărăcuţa. Dacă vă spun că pină acum nu mi-a făcut niciodată febră! Niciodată!“.
Maria speră că se va intoarce in curind in oraşul natal, unde poate locui la mama ei. „Poate las copilul cu ea şi eu pot să mă angajez in piaţă. Am mai fost vinzătoare in piaţă. Mai ieşim la biserică doar citeva zile, să stringem bani de drum“.
Tot nevoiaşul e mai darnic
Bisericile nu sint singurele locuri cu căutare pentru cerşetori. Aproape la acelaşi nivel sint cotate intrările in magazine. Starea euforică pe care ne-o dau cumpărăturile, mai ales atunci cind ne-am achiziţionat ceva ce ne doream de mult timp, ne face mai generoşi şi mai ingăduitori. De aceea cerşetorii vinează la uşă mărunţişul pe care l-am primit rest.
Locul trei in „top“ il ocupă clinicile şi cabinetele medicale, din care omul iese mai vulnerabil, copleşit de propriile slăbiciuni şi, prin urmare, mai atent şi cu cele ale semenilor.
Piciu’ spune că in faţa băncilor şi a restaurantelor de lux ies cei mai puţini bani: „Bogătanii sint cei mai zgirciţi, să moară mama!“.
