Cind a venit in primaria de la Salcuta a fost cit pe ce sa dea bir cu fugitii. Se injurau tuciuriii la usa, se imbrinceau si faceau scandal mai ceva ca la balamuc! E greu sa muncesti cu tiganu’: el o stie pe a lui si nu vrea sa inteleaga daca nu are dreptate. Vine la primarie hotarit sa isi rezolve problema, chit ca il ia pe secretar de guler. Dupa 15 ani de cind este secretar la primarie, Georgica Pislan s-a obisnuit insa cu „regimul“. A invatat ca, daca tuciuriu’ se zdropseste la tine, tu trebuie sa-i raspunzi glumind, sa nu dai semne de slabiciune, a invatat injuraturile in romanes – ca sa stie daca ii zice tiganu’ de mama, de cruce sau de pamatuf, si tine in sertarul biroului o carte bilingva romano-romanes, cu dictionar la sfirsit, scrisa chiar de unul dintre boierii care i-au adus pe tigani in Salcuta. Si, mai in gluma, mai in serios, nea Georgica spune ca „s-a tiganit“ si el de cind lucreaza in „mediu colorat“!
De 28 de ani isi toceste Georgica Pislan coatele pe birourile primariilor! Secretar la Salcuta e de 15 si daca a rezistat atit in scaun este pentru ca are nervii tari, dar vorba blinda si a invatat sa se dea dupa felul omului si sa-i ghiceasca sufletul si apucaturile.
Si-apoi, nici n-a avut incotro! Mai ales ca tiganii sint din ce in ce mai numerosi in Salcuta. Daca acum reprezinta o treime din populatie, peste citiva ani cu siguranta vor fi majoritari, avind in vedere ritmul in care se inmultesc.
„Au avantajul asta natural! Una – doua fac copii si sint toti sanatosi, chit ca stau intr-o mizerie de nedescris. 50 de nasteri intr-un an, toate in familii de tigani, e ceva! De adus i-au adus doi boieri: Nicolaescu-Plopsor si Boicescu. Plopsor avea peste 300 de hectare de pamint si a adus tigani sa i-l munceasca. Dup-aia s-au colonizat si s-au «impuiat», cum ii zice pe romaneste. Si aici au ramas! Asta e! In urmatorii zece ani vom fi inconjurati de tigani“, spune secretarul, fericit la gindul ca peste zece ani isi va minca pensia linistit, la Craiova, departe de nebunia din Salcuta.
„«M-am tiganit» dracu’ si eu de cind lucrez aici!“
Cind a ocupat postul de secretar, a crezut ca nu o sa faca fata. „Cind i-am vazut cum vin asa, in haita, ca astia nu vin unul cite unul, ci isi aduc tot neamul si tipa toti la tine, simteam ca mor! Dup-aia, daca te faci al dracu’ si-i tii la usa, te injura de nu te mai spala toata apa Jiului! La inceput ma deranja, ma consumam, dar acum ma distreaza. Am invatat tot de la ei injuraturile, ca sa stiu macar ce-mi zic. Altceva n-am invatat in tiganeste si nici nu vreau sa invat“.
Cartea „Povesti si cintece rrome“ scoasa de boierul Nicolaescu-Plopsor, pe la 1934, o are chiar de la o nepoata a acestuia, venita in comuna cu ocazia comemorarii stramosului ei. A rasfoit-o si o tine la indemina pentru cei care au curiozitatea sa vada limba tiganeasca scrisa negru pe alb.
Cel mai geu pentru nea’ Georgica e cind vine timpul sa faca anchetele sociale. „Nu au gard, nu au WC-uri… Isi fac nevoile linga casa, iar inauntru este jale!“.
Cu toate acestea, secetarul face in fiecare zi naveta de la Craiova la Salcuta – in total 48 de kilometri si se intoarce in fiecare zi la serviciu, chit ca atunci cind ajunge la usa ii vine sa faca drumul intors. „Ce-i drept, cred ca «m-am tiganit» dracu’ si eu de cind lucrez aici! Injur mai mult si nu ma las nici eu cind vin cu gura mare. Pina la urma te intelegi cu ei daca stii cum sa-i iei“, concluzioneaza secretarul impacat.
