O mina de oameni cu inima mare au sarbatorit simbata, 25 octombrie, un copil bolnav. Tineri cu credinta in inimi, femei si barbati care, purtind in suflet amintirea unor dureri trecute, au oferit din bogata lor saracie o farima de speranta, preoti care s-au rugat bunului Dumnezeu, copii care uitasera ca au inca un coleg de clasa – toti i-au cintat „La multi ani!“ lui Cosmin Calina. A implinit 12 ani. Baiatul care acum citeva zile isi marturisea „pacatul“ in paginile Gazetei de Sud – „am tumoare pe creier“- a avut pret de citeva ore mai multi prieteni decit a visat vreodata. Si inainte de toate a avut credinta ca poate se va vindeca. S-au perindat prin fata ochilor limpezi si mariti de uimire ore in sir. Se aplecau toti deasupra patului, sa-l sarute si sa-i ureze „La multi ani!“. Fosnet de plase, plicuri asezate discret linga un casetofon imprumutat de la vecini, torturi, sclipiri ale aparatelor de fotografiat. Acum rizind fericit, acum trist si tacut, Cosmin urmarea din patul lui ce se petrecea, venindu-i greu sa creada ca toate sint pentru el, pentru ziua lui de nastere. Si a trebuit pina la urma sa creada ca ale lui erau tuburile acelea mari de medicamente, la care a visat luni de zile, ai lui erau banii, ale lui bunatatile. Si, mai ales pentru el erau urarile, si lacrimile, si zimbetele tuturor.
Colegii il uitasera
Intii au venit membrii ASCOR – Asociatia Studentilor Crestin-Ortodocsi din Romania – cei care, acum citeva luni, l-au descoperit pe „cel mai dulce dintre Cosminii care au indraznit sa aiba de-a face cu ASCOR“ si cei care, nu o data, i-au salvat viata.
„Acum citeva luni, a ramas fara medicamente. Cum nu exista nici o posibilitate ca parintii sa i le procure, le-am cumparat noi, din banii asociatiei. De cadrul metalic cu care baiatul reuseste sa se deplaseze am facut rost de la un tinar cu handicap, care a fost dispus sa i-l doneze lui Cosmin. Altadata, s-a intimplat ca familia sa mai aiba nevoie de 400.000 de lei pentru chirie, altfel riscau sa fie evacuati. Cum nu aveau pe nimeni sa-i ajute, noi le-am dat restul“, spune Daniel M., membru ASCOR.
Urmatorii care au sosit la ziua lui Cosmin au fost colegii de clasa, o parte dintre ei, cei carora, probabil, le-a fost cel mai dor. Stingheri si rusinati ca nu le trecuse niciodata prin cap sa-l viziteze ori sa-i aduca temele colegului lor bolnav, au promis ca nu-l vor mai uita. Oameni obisnuiti despre care familia Calina nu a auzit vreodata si-au desertat darurile pe patul copilului. Marinescu, Ivanciuc, Dargos – sint doar citeva nume – i-au oferit lui Cosmin speranta la viata: bani si o parte dintre medicamentele pe care Mihail si Stefana Calina le-au citit de sute de ori pe reteta.
Inca o minune: tatal lui Cosmin, la serviciu!
Insa, poate cel mai de pret dar a fost promisiunea ca, foarte curind, Cosmin Calina va face probabil cel mai lung, dar cu siguranta cel mai fericit drum din viata sa: la Bucuresti, unde cei mai buni specialisti se vor ingriji sa-l crute de suferinta. Aceasta calatorie se va face gratie Clubului KIWANIS, recent inaugurat in Craiova, care are ca obiectiv intrajutorarea copiilor.
A urmat, asa cum se face la orice zi de nastere, ospatul, pregatit cu grija de „bucatarii“ ASCOR. Aperitive, cirnaciori, friptura oferite de doamna Nuti, cea care avea sa-si arate marinimia printr-un gest de neuitat: luni dimineata, la ora sapte, va primi un nou angajat la firma sa, Mihail Calina, tatal lui Cosmin. O doamna care va avea grija de acum inainte ca mesele lui Cosmin sa nu mai fie lipsite de proteinele atit de necesare. Fireste ca ziua lui Cosmin nu putea fi cu adevarat sarbatorita fara binecuvintarea lui Dumnezeu, care a prins rostire prin glasul nasului de botez: parintele Eugen de la Episcopia Craiovei, insotit de parintele Viorel Sapun, preot misionar la Spitalul Universitar Craiova. In camera mica, adapostul suferintei lui Cosmin pentru inca o luna, s-a facut auzit cuvintul datator de speranta si binefacere.
Cosmin Calina si-a sarbatorit simbata probabil cea mai frumoasa zi de nastere de pina acum. A rezistat eroic pina la plecarea ultimului oaspete, desi oboseala nu l-a crutat nici de data aceasta. In cele din urma, a adormit. Somnul i-a fost insa usor, iar visul frumos. Pentru ca acolo sus cineva il iubeste.
