Hemograme, examene coproparazitare, buletine radiologice, ecografii, bilete de internare si iesire din spitale, clinici medicale, policlinici din Craiova si Bucuresti. Recomandari, retete. Teancuri-teancuri, strinse intr-o punga de pufuleti, rezumate, simplu, tumoare pe creier, sint toata averea lui Cosmin Calina, un baiat frumos, de doisprezece ani fara doua zile, pentru care fiecare dimineata este tot mai obositoare. Dar care reuseste sa supravietuiasca, odihnindu-se zimbind, sub privirile neputincioase ale singurilor prieteni care i-au ramas: mama, tata, doi bunici si Danuta, pisica primita in dar de la un vecin.
Povestea lui Cosmin, asa cum o spune singur, este simpla. S-a imbolnavit la putin timp dupa ce a implinit sase ani. Abia intrase in clasa intii, cind au aparut primele semne: hemoragii abundente, dureri de cap, de picioare.
„Ma trezeam dimineata cu perna plina de singe“, isi aminteste Cosmin simptomele care l-au speriat saptamini la rind si care i-au alertat pe parinti. Atunci a intrerupt prima data scoala. Au urmat internarile in spital, zecile de analize, tratamentul. Si-a revenit. Parea ca totul a intrat in normal. S-a intors la scoala. Ii placea. Citiva colegi ii devenisera prieteni. A terminat clasa intii cu succes. Si pe a doua. In clasa a treia, durerile au revenit, de data aceasta mai accentuate. Inca o saptamina scutire medicala pentru analize. A inceput un tratament riguros, timp in care a facut eforturi sa tina pasul cu colegii. A reusit, incheind anul cu note bune. Anul trecut s-a dovedit o catastrofa, insa.
„Am facut clasa a patra din scutire in scutire. Doamna invatatoare m-a amenintat ca o sa ma dea directorul afara. Dar am fost la ea cu parintii, a inteles si am ramas in continuare. Ma duceam la sfirsit de semestru sa-mi dea lucrari. Invatam acasa, dupa manuale si carti. Ma descurcam, atit cit ma tineau puterile“.
7,21 a fost media de la capacitate, adunata din testarile pe care le-a dat, una dupa alta, in ultimele trei saptamini de scoala. Cu medicamentele linga el, in mijlocul cartilor asezate ordonat pe pat – picioarele nu-l mai sustineau de mult -, Cosmin a trecut examenele cu rezultate exceptionale. Si a trecut in clasa a cincea.
„Citesc ce imi aduce mama de la vreun vecin“
„Am fost in prima si a doua zi de scoala “, spune Cosmin, cerind voie sa se aseze pe pat: a obosit, nu mai are putere sa se sprijine nici pe cadrul metalic. „M-a dus mama cu taxiul. Dupa a doua zi, n-am mai putut sa ma ridic. Am avut iar o repriza de analize: imi scazuse calcemia, durerile de cap reincepusera… Am tumoare pe creier. Doctorii nu mi-au zis nimic, ei nu prea stau de vorba cu mine. Imi spun doar ca o sa ma fac bine, apoi o iau pe mama deoparte. Si dupa citeva minute o vad iesind cu bratul de hirtii pentru doctorul de familie si LSM…“
De pe 16 septembrie, Cosmin nu a mai iesit din casa. Citeodata doar, cind nu mai poate suporta cei patru pereti, se tiraste, sprijinit in cadrul metalic, pina la poarta. Iar drumul inapoi este intotdeauna prea lung.
„Obosesc repede. Cel mai mult stau in casa, cu Danuta si cu bunicii. Ei, si mai ales mama si tata sint cei mai buni prieteni. Singurii“. Vizibil emotionat, copilul incearca sa-si ascunda slabiciunea in blana pisicii cuibarite la sin. „Invat pentru ca nu vreau sa ramin in urma. Si citesc ce imi mai aduce mama de la vreun vecin, pentru ca nu are bani sa-mi cumpere carti. Cind ma duceam la scoala, imprumutam de la biblioteca. Acum nu-mi mai dau…“
Cind e foarte obosit, Cosmin se uita si la televizor: doua programe doar, in care desenele animate si filmele pentru copii sint destul de rare.
„Avem o antena de sirma pe care o tot suceste tata, sa se prinda bine imaginea. Nu avem bani ca sa ne abonam la cablu. Un milion doua sute de mii, aproape toata pensia bunicului, dam numai pe chirie…“
Saracia, pe primul loc in ordinea prioritatilor
Situatia financiara a familiei nu ii este deloc straina lui Cosmin. Mai mult, baiatul abordeaza problema cu destula maturitate, interesindu-se mereu de pretul energiei electrice, al chiriei ori de salariul mamei, cintarind totul cu obiectivitate si refuzind sa puna boala sa pe lista prioritatilor.
„De cind ma stiu, am stat numai cu chirie: in Valea Rosie, in Rovine, in Romanesti. O data am stat la tara, la tata lui tati, in Dranic, dar ne-a dat afara, ca s-au certat. De fiecare data, a trebuit sa ne mutam ori ca au vindut proprietarii, ori ca aveau rude multe… De aici trebuie sa plecam in cel mult doua luni. Se intorc proprietarii din Italia si vor sa-si faca o casa.“ Familia Calina sta de numai sapte luni pe strada Alexandru cel Bun din Craiova. Au o bucatarie si o camera in care dorm toti cinci.
„Mama doarme la margine, apoi eu, iar tata, la picioarele noastre. Pe un fotoliu- bunicul, pe altul- bunica, iar pe al treilea, ca nu se intinde, Danuta. Ea e cea mai multumita, ca poate sa doarma peste tot…“.
Cu toate necazurile si neajunsurile, cinci oameni si o pisica izbutesc sa sfirseasca fiecare zi in nemarginita dragoste si cu speranta in suflet. Si adorm impacati, cu burtile mai mult goale.
„Aseara mi-a facut mama clatite cu gem. Ei au avut fasole, dar tataie nu a vrut sa manince, ca sa mai facem economie. Carne? Ultima data am mincat acum patru zile, cind a luat mama salariul – e femeie de serviciu, pe 600.000 de lei, la niste partide politice, PRM parca. Atunci mi-a cumparat o pulpa de pui si mi-a facut friptura“.
Un an din viata lui Cosmin costa doar 150 de dolari
Ajuns la o virsta la care singura preocupare ar trebui sa fie placerile nevinovate ale copilariei, Cosmin Calina socoteste fiecare banut. Din 800.000 care ramin dupa achitarea chiriei, este destul de greu sa mai aiba pretentia de a urma ultimul tratament – si, se pare, cel mai bun – prescris de doctori.
„Chiar daca mai pun si alocatia mea de 200.000, tot nu-mi ajung. Tata nu mai lucreaza, l-au scos cu ordonanta de la ELECTROPUTERE acum patru ani. Acum zice ca se fac iar angajari si se tot duce sa vada daca-l mai primesc. Iar mie nu mi-au dat certificat medical sa iau ajutor. Doctorita de la LSM nu vrea sa-mi faca nici dosar sa ma mut la o scoala ajutatoare, unde as putea sa ma descurc… Abia traim. Bunicii sint batrini. Parintii au obosit. Iar tratamentul meu pe sase luni costa aproape 75 de dolari. De unde?“
Oscilatii de tensiune, deficit de serotonina – hormon stabilizator al scoartei cerebrale, deficit de potasiu, tulburari circulatorii periferice, deficit de cisteina -, iritatia mucoasei digestive, deficit de acizi grasi nesaturati esentiali, disfunctie hepatobiliara, deficit de vitamine: B17, B7, B3, B20, B16, H; deficit de minerale: K, Ca, Mg, Fe, Cr, Sb, Co, Cu. „O tumoare pe creier ascunsa, asa ne-au spus. Nimeni din Craiova nu are curaj sa-l opereze. Chiar Camenita a zis ca e prea riscant si nu se baga. Sa-l duc in alta parte, dar cu ce?“, este intrebarea care il macina zi si noapte pe Mihail Calina, tatal lui Cosmin. Si in fiecare dimineata, in drum spre un posibil loc de munca, impatureste frumos in buzunar reteta in dolari: Green Care, Lecitina, Protect, Noni, Full Spectrum.
