Pe unde te uiti, in curte, in spatele blocurilor, pe dupa copaci, perechi-perechi de batrinei isi mingiie ultimii ani de viata dupa puteri: unii impletind ciorapi si despletind, altii leganind o carte pe genunchi pina ce cucul senectutii ii cheama la culcare. Citiva dintre ei, insa, cei prevazuti cu ochi albastri si inima zburdalnica, isi regleaza conturile de pe urma cu amorul. Decorul tandreturilor rotunjite cu pipaieli pe sub jartele se muta deseori pe o fisie de iarba, ori undeva in dosul caminului, la fereala de cei care ar putea intrerupe clipa suprema cu vreun „Iu, Doamne, pacatele mele, ce faceti acolo?“
„Pe Vasilica as lasa-o, ca mai sint doua la rind!“
Stefan Neagu este considerat cel mai mare gagicar de la Caminul de batrini din Craiova. Cel mai dotat, cum ar veni, in materie de „sex-azil“. Pe oricine ai intreba iti raspunde fara nici o umbra de indoiala: „Nea Fanica, domn’le, umbla cu mai multe odata. Acu’ are trei. E mare crai, ce sa mai!…“ Daca-l cauti, il gasesti fie pe vreo banca mai dosnica, fie pe conducte, la umbra. Si intotdeauna insotit de una dintre victime. Daca-l intrebi insa ce are el in plus fata de ceilalti barbati, de le innebuneste pe femei, nea Fanica da din umeri.
„Ele se tin de capul meu. Nu mai scap de ele“, se scuza, modest, barbatul. E drept ca nu se da in laturi sa recunoasca faptul ca, la vremea lui, cind mai avea piciorul drept, era barbat bine si se tineau muierile dupa el ca dupa Casanova. Un accident nefericit l-a lasat infirm pe viata acum 12 ani. Lucrul acesta nu i-a stirbit insa nici o farima din barbatia lui. La 80 de ani, barbatul se tine falnic in cirje, scrutind cu privirea albastra patrunzatoare curtea caminului. Mindru de el, dar mai ales de renumele pe care si l-a cistigat intre batrineii stirbi, stie ca nimeni nu-i rezista, nici o femeie. „Au ele asa o atractie fata de mine… N-as putea sa explic ce fel. Dar sar pur si simplu pe mine. Eu nu le zic mare lucru, o gluma mai deocheata, un cintec“, isi dezvaluie nea Fanica tainicele mestesuguri de a baga boala-n femei. „Si ma trezesc ca nu mai scap de ele. Nici la masa. Vin peste mine si in camera, de nu mai stiu ce sa fac… Uite, cum e asta de acum, Vasilica. M-as desparti de ea, ca mai sint doua la rind. Da’ ma lasa nebuna?…“
Ca o vrea sau nu sa scape de Vasilica nu se stie. Cert e ca toata lumea din camin ii vede de ceva vreme numai impreuna. Ba pupindu-se, ba soptindu-si la ureche vorbe dulci. Cea mai fericita este Vasilica. La 69 de ani, se poate lauda ca a iesit victorioasa din confruntarea cu generatia inaintata: Gica si Lenuta, trecute de 80 de ani, cuceririle mai vechi ale lui Fanica. Si nu scapa nici un prilej sa nu povesteasca amanuntit atentiile cu care o copleseste Fanica: „sucuri din alea la 28.000 sticla, savarine de la cofetarie, pufarine“. Mai mult decit atit, barbatul, avind diabet, ii opreste Vasilicai toata carnea pe care o primeste de acasa. Dovada mai mare de dragoste n-a vazut nimeni pina acum, nici Lenuta, nici Gica.
Sarutul cu gura strimba
Stefan Neagu nu este insa singurul crai din camin. Pe linga el, mai modesti si mai cu masura, e adevarat, se indeletnicesc si alti batrinei cu deliciile dragostei tirzii. Dar ori n-au fost indeajuns de experimentati, ori s-au legat la cap cu cine nu trebuia, don juanii in baston s-au pricopsit cu relatii serioase, mai sa bata o casnicie cu acte in regula.
„Astia sintem, altceva nu mai gasim noi acu’, la etatea noastra“, se consoleaza ei, vazind ca altceva nu li se ofera. Si oricum, nici timp nu mai au de cautari… „Dracu’ m-a pus sa ma indragostesc de una mai tinara cu 16 ani… Acu’ nu-mi mai da pace, cica sa pun o vorba buna sa luam o camera amindoi, ca vine iarna si ii e frig…“, „se plinge“ de nenorocirea care a dat peste el Gheorghe Stroe, de 84 de ani. Nici n-a venit bine la camin acum un an, ca l-a si luat Getuta in primire. N-a avut timp nici sa faca o plimbare de recunoastere prin camin, sa vada si el cam care este oferta acolo. Adevarul e ca de agatat a agatat-o el, la o discutie pe banca. „I-am spus ca o iau acasa. De, ma gindeam eu ca prinde, dar nici chiar asa. Si culmea e ca si dupa ce a aflat ca nu am nimic, tot nu m-a lasat in pace“. Acum sint nedespartiti. Si atit de indragostiti unul de altul, ca nu se mai feresc sa-si ascunda iubirea, chit ca fiecare a lasat pe acasa un copilas, doi. Se plimba tinindu-se de mina, se imbratiseaza fara jena pe unde li se face chef. Si se pupa mai abitir ca la tinerete, spre satisfactia lui mos Gheorghe, care abia acum recunoaste ca batrinetea are si partile ei bune: „Are gura strimba, cred ca de-aia saruta asa bine!“
Ce-ncepe pe banca se termina pe iarba
Cu Ion Velici si Anica Veliciu (pura coincidenta de nume, dar care a fost mai mult decit un semn al sortii) s-a petrecut totul rapid. El a venit fix pe 20 februarie 2000. Trei saptamini a umblat tantos prin curtea caminului, urmarind de la distanta doamnele iesite la plimbare. Cum virsta – 59 de ani atunci – ii dadea tot dreptul sa se increada in puterile sale de cuceritor, a intrat chiar in vorba cu doua sau trei. O discutie despre vreme, una despre copii ori sotia decedata. Bun, treaba mergea ca unsa. Pina cind a intilnit-o pe Anica din Terpezita. „N-ai prieten, n-am prietena, tac-pac, lugu-lugu, gata. M-am capatuit“, isi aduce aminte Ion preludiul scurt si concis cu care a inceput iubirea lor. Bineinteles ca, desi a mirosit el ca treaba e ca si facuta, n-a renuntat cu nici un chip la artileria grea a cuceritorului: flori, o plimbare pina la spital si-napoi, o rochita, o cizmulita. Si bineinteles – gestul a ramas memorabil si a facut inconjur caminului – un obiect de lenjerie intima, care a mingiiat orgoliul femeii indragostite. „Am fost la Mercur. 38.000 de lei am dat pe ei – niste chiloti vernil cu gaurele … ii poarta aproape tot timpul!“
Ion nu are regrete nici acum, dupa un an si mai bine de cind Anica i-a furat inima. Atit de multumit este de relatia lui, ca nu-i mai trebuie alte femei cit o trai. Mai ales ca satisfactiile pe care i le ofera Anica sint de-a dreptul desavirsite. Pe toate planurile. „La virsta asta este mai dulce sexul. Va spun eu, dupa saizeci de ani incepi sa simti altfel placerea. Esti mai calit, mai matur. Si stii mai multe. E cam greu aici, ca nu poti sa iubesti chiar tot timpul. Merge si saptaminal, dar, de regula, de doua-trei ori pe luna. Dar are si asta farmecul ei: nu sint camere in care sa stam linistiti. Asa ca apelam si noi la ce ne e la indemina: o bancuta, pe iarba, in spate… unde e mai ferit. Of, si ce gust are dragostea asa: parca am fi la liceu!“
