Te intimpina latrind si dind din coada, intr-o harmalaie de nedescris. Parca simt ca omul din fata lor le va hotari soarta. Se inghesuie in fata si te privesc cu ochi umezi prin ochiurile marunte ale gardului de sirma, scincind neputinciosi. Chiar daca ai venit sa iti alegi un ciine, e foarte posibil sa pleci cu doi, poate chiar trei. Este suficient sa fii mai slab de ingeri si sa te gindesti la faptul ca aceia care ramin, daca nu isi gasesc stapini in 14 zile, vor fi eutanasiati.
Centrul canin de la Facai nu este decit o „gara“ pentru maidanezii adunati de pe strazile craiovene. Doua saptamini sint hraniti, adapati, vaccinati, castrati. Dupa aceea, totul tine de noroc. De cit de frumosi sint, de cit de convingator se gudura pe linga cei veniti sa-si aleaga un ciine, de cit de sanatosi arata.
Loc de cautat ciinii pierduti
„Nu este zi in care sa nu vina cineva la noi. Sint zile in care vin si cite trei-patru oameni care vor un ciine. Animalele ramin la noi doua saptamini. Dupa aceea, ori pleaca de aici cu stapin, ori li se face injectia. Am avut si cazuri mai deosebite. Un ciine de rasa pe care l-am tinut trei saptamini, in speranta ca stapinii il vor gasi la noi. Pina la urma, le-a dat prin minte sa-l caute aici si l-au luat acasa“, povesteste ingrijitorul „dulailor“ din custi, unii nu mai mari decit o cutie de conserva.
In prezent, centrul canin de la Facai adaposteste 20 de maidanezi, in cea mai mare parte castrati si vaccinati. Majoritatea sint adusi de angajatii serviciului de ecarisaj. Mai sint insa si craioveni care vin aici sa aduca, si nu sa ia ciini. Fie ca locuiesc la casa si au curtea „suprapopulata“, fie ca li se face mila de vreun ciine de pe strada si se gindesc sa le puna intr-un fel capat chinului. „In special, oamenii din satele invecinate ne aduc ciini, mai ales pui. Decit sa-i arunce pe maidan…“.
In fiecare zi, cele 20 de animale sint in asteptare de stapini care sa le scoata dupa gardul de sirma si sa le ia acasa. Iti dai seama dupa nelinistea care le cuprinde cind intra cineva pe poarta centrului si de scincetele sfisietoare pe care le scot atunci cind omul pleaca fara sa le fi ales.
