Pe o straduta care se lasa din soseaua principala ce strabate Tirgul Carbunesti se intinde mosia lui Gheorghe Dumitru, cu tot necesarul unui trai sanatos: doi porci, trei gaini, o clota cu pui si un televizor. Aici traieste el cu nevasta-sa si cu copiii, toti botezati cu nume celebre, asa cum sta bine unor tigani de soi: Anablandiana, Isaura, Maradona si Letitia. Serviciu n-are si nici nu-i trebuie. Nevasta, la fel. Copiii nu prea se omoara cu scoala, dar nici lor nu le trebuie. De foame nu mor, caci muierea e specialista in prepararea minatarcilor. Si, astfel, fiecare zi este o incintare, iar viata este frumoasa si dulce in maghernita din buricul orasului.
Tiganul se saturase de somn. Era si cald, transpirase si ii venise si sete. Se intoarse pe partea cealalta, spre marginea patului, unde era cearsaful mai rece. S-ar ridica sa deschida usa, sa se faca un pic de curent. Da’ parca miinile si picioarele nu voiau sa-l asculte. Ii era lene.
„Anablandiano!…“, striga dupa fie-sa. Nici un raspuns. O fi plecat leandra, isi zise, si se hotari sa se scoale. Se ridica intii intr-un cot. Se uita de jur-imprejur. N-avea nimic de mincare si nici ceva sa-si astimpere setea. Hee, si pina la televizor era un metru si mai bine. Trebuia sa se ridice, ca n-a mai avut bani si de telecomanda. Poate vedea un meci. Ca de cind n-a mai vazut. Inainte, cind era si el mai tinar si mai punea mina pe vreun ban, se ducea la toate meciurile internationale de la Craiova: cu Dracii Rosii, cu AS Monaco, cu Benfica… Acum… Nici la amaritul ala cu Bosnia n-a fost. De unde sa fi avut el milioane? Sa fi spart o banca, poate. In orice caz, nu din minatarcile vindute de nevasta-sa…
Afara, Anablandiana statea pe scara. Minca seminte si invirtea intre degete margelele insirate pe elastic: una roz, alta verde fosforescent. N-avea nici o treaba, doar sa stea. Caldura era prea mare ca sa bintuie prin vecini, iar la biserica – la pocaitii care-i dadusera margelele si niste pistoale pentru frate-sau – nu era inca timpul. Pe ta-sau n-avea chef sa-l asculte – il auzise cind a strigat-o da’, ce, el nu putea sa se scoale? Ca de-aseara doarme neintors. Bine c-a plecat ma-sa dupa minatarci, ca sa puturoseasca in voie pin’ la amiaza. Si ce bine e ca e singura. Ailalti sint in spital, ca a racit frate-sau, Maradona, de la inghetata. Letitia s-a dus sa stea cu el si dup-aia s-a dus si Isaura sa stea cu Letitia. Da’ las’ ca stie ea ca le place la toti sa stea acolo: maninca pe saturate, dorm in paturi curate. Nici ea n-o duce rau, adevarat. Se trezeste cind vrea – nu ca e vacanta, ca nici la scoala nu se omora cu trezitul. Se joaca, ori afara, ori la vecini. Seara se duce la pocaiti. Maninca bine si se mai duce si acasa cu ceva in traista. Deci,
n-are de ce sa se plinga…. Numai ta-so sa n-o puna la treaba…
Tiganul se satura sa astepte. Se ridica din pat si aprinse televizorul. Nici un meci. Iesi afara. Se uita la fie-sa. I-ar fi tras o palma. Da’ se gindi sa mai astepte, i-o da mai multe mai tirziu. Se aseza linga ea pe scara, sa manince seminte.
