Vitica norocoasa

Pastita este rasfatata sotilor Draghici din comuna Capreni. „Fata“ de „familie buna“, alintata si iubita, Pastita a facut vilva printre sateni si este invidiata de suratele care o privesc cu jind de peste gard. Dar vitica de culoarea cafelei cu lapte (doar virful cozii ii e picat cu var, asa, de fudulie!) nici macar nu se sinchiseste. Deh, nu oricine are mama de rasa Holstein si drept tata cel mai mindru taur din comuna! Unde mai pui ca s-a nascut si sub o stea norocoasa. Asa i-a auzit ea pe stapini ca ziceau cind a iesit la lumina: „Asta e animal binecuvintat. Doar s-a nascut in prima zi de Paste!“.

Norocul Pastitei (cum altfel ar fi putut s-o cheme?), a fost ca in ziua in care mamei ei, Steluta, i-a venit sorocul sa fete, s-a nimerit in curte si baiatul lui Aurel Draghici, care este medic veterinar. Asa ca totul a mers ca uns si n-au fost deloc probleme cu venirea pe lume a frumoasei vitici.

Si de-atunci Pastita o duce tot

intr-un huzur: hrana „prima-‘ntii“, apa proaspata de la fintina, „apartament“ de patru stele, mereu curat si dichisit, vorbe bune de la stapini, scarpinat intre cornite si plimbari lungi prin curte. Asa viata, sa tot duci! Pentru ca se stie iubita, cind e scoasa din grajd da adevarate spectacole si incearca sa-si impresioneze stapinii cu fel si fel de giumbuslucuri. Face pe naravasa, isi arunca picioarele din spate si strabate aleea in galop mai ceva ca un cal de curse. Dar in rest e fata buna si zau ca uneori ar vrea sa fie inteleasa de sotii Draghici cind le spune, prelung: „Muuuu…ltumesc!“.