La ultimul etaj al blocului 18 din cartierul craiovean Brazda lui Novac locuiesc intr-o garsonieră Maria Ţicur şi mama ei. Prima- oarbă şi măcinată de boli, a doua- aşteptindu-şi sfirşitul, fără grai şi fără puterea de a mai inţelege ce se intimplă in jur. Bătrina de 82 de ani este paralizată. Pe masă, o luminare aşteaptă să fie aprinsă in orice clipă. Şi, de parcă suferinţa nu le-ar fi fost de ajuns, cele două femei trebuie să indure şi de pe urma răutăţii celor din jur. Pentru că fraţii Mariei mai vin din cind in cind in vizită, să işi vadă mama, cele două locatare din garsoniera numărul 18 s-au trezit intr-o zi că sint cinci la număr! Nu in casă, ci doar la intreţinere. Cu urechea pilnie la zvonurile imprăştiate de vecini, dar fără să se deplaseze să constate singuri, funcţionarii asociaţiei au hotărit că in garsonieră musafirii veniţi să vegheze la căpătiiul muribundei poposesc prea mult. Deci, trebuie să plătească.
Cind a aflat că pe luna decembrie sint trecute cinci persoane la intreţinere, Maria a izbucnit in lacrimi. Toată viaţa i-a fost amară şi s-a zbătut să răzbească, avind in vedere handicapul de care suferă din tinereţe. De doi ani insă, fiecare zi este un chin.
„Mama locuieşte la mine de 10-12 ani. De doi ani a căzut la pat, iar de şapte luni nu mai mişcă deloc. Eu nu văd nimic, sint oarbă. Inchipuiţi-vă cum imi este in fiecare zi s-o spăl, să spăl cearşafurile de sub ea, să fac curăţenie in casă. Şi acum, intimplarea asta cu intreţinerea… Nu ştiu cine ar fi putut să facă atit rău, să ne pună in circă asemenea cheltuială doar pentru că, din cind in cind, sora şi fratele meu vin s-o vadă pe mama. Niciodată n-au stat mai mult de două-trei zile…“.
Femeia freamătă intre degete luminarea de pe masă, pregătită pentru clipa in care bătrina işi va da sfirşitul. In camera strimtă miroase a medicamente şi a mucegai. Pentru că stau la ultimul etaj, tavanul şi pereţii sint acoperiţi de condens. Nimeni nu a sărit insă să le ajute. Doar să „le toarne“ la asociaţie că primesc vizite.
Nepoţii se feresc să vină in vizită pentru a nu fi trecuţi la intreţinere
„Nu cer milă. Facem parte dintr-o familie decentă, dar lovită de soartă. Este nedrept insă ce se intimplă. Eu şi mama avem 1.750.000 de lei pe lună. Trebuie să cumpăr zilnic medicamente şi Pampers, pentru că face pe ea. Ieri i-am făcut ultimele injecţii pentru cheagurile pe creier. Costă 180.000 de lei o fiolă. Dar asta este treaba mea. Nu m-am plins la vecini. Este povara pe care trebuie să o duc. De Crăciun, a venit fratele meu cu nevasta şi sora cu cumnatul. Că doctoriţa mi-a zis că mama e gata şi n-am vrut să fiu singură cind se duce. Nu au stat decit citeva zile. In ianuarie, m-au anunţat vecinii că sint trecută cu cinci persoane la intreţinere. Nu mi-a venit să cred. Luna asta am inţeles că sint trecută cu trei persoane. Pentru ce? Să plătesc pentru că fraţii mei vin s-o vadă pe mama muribundă? Nepoţilor le e şi frică să mai vină din cauza asta. Mă ocolesc sau, cind vin, se feresc de vecini, să nu-i vadă cineva că intră la mine“, povesteşte printre lacrimi Maria.
Femeia a ajuns la concluzia că ori preşedinta Asociaţiei nr. 20 este ignorantă, ori işi refulează supărările personale incărcind nota de plată a locatarilor.
„Nu a venit nimeni la mine să vadă cite persoane locuiesc acolo. Mi-au spus că e suficient că musafirii trag apa la WC şi deja consumă prea mult. Pentru că am venituri mici, legea imi dă dreptul să fac o cerere de recalculare a sumei de plată la intreţinere. Am intrebat ce trebuie să aduc pentru asta şi preşedinta mi-a spus că mai intii să-mi plătesc datoriile, că pentru mine nu este valabilă regula asta. Am 20 de milioane datorie la intreţinere. Iar cu pensia mea pe două luni de-abia apuc să plătesc intreţinerea pe o lună. Nu ştiu incotro s-o iau…“.
Vor fi luate măsuri
Maria Ţicur spune că, dacă legea prevede aşa, ea este de acord să plătească intreţinere pentru fraţii veniţi in vizită. Dar pentru perioada in care stau la ea in casă, respectiv două-trei zile, nu pentru o lună intreagă.
Pentru cei care conduc Asociaţia nr. 20 din Brazda lui Novac a fost uşor să dea cu pixul pe foaie „din auzite“ şi să mărească nejustificat dările pentru o femeie oarbă şi o bătrină aflată pe patul de moarte. Pentru Maria Ţicur insă, aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Masa sărăcăcioasă de Paşte i-a fost udată cu lacrimi amare.
Marian Giubelan, şeful Serviciului de coordonare a activităţii asociaţiilor de locatari, din cadrul Primăriei Craiova, promite că lucrurile nu vor rămine aşa. „O să mă deplasez personal la Asociaţia nr. 20 să vedem ce se intimplă. Şi, pentru că femeile au o situaţie financiară precară, o să incercăm o recalculare a datoriilor“.
