Lucrarea „Diostii, pagini de istorie“ a lui Mihai Balaianu, care cuprinde 18 volume – insumind 5.161 de pagini – a fost intocmita pe baza a 17.500 de documente originale in copii inedite, donate de autor Directiei Generale a Arhivelor Statului din Bucuresti, in „Colectia de documente ing. Mihai Balaianu – Diosti“. Colectia cuprinde hrisoave domnesti, Hotariri ale Inaltului Divan, Divanului Craiovei, Judecatoriei Romanati, dosare ale Primariei comunei Diosti, hotarnicii de mosii, foi de zestre, zapise etc. Documentele se refera la comuna Diosti, dar si la alte 178 localitati din Oltenia, cu care diostenii au avut legaturi. Prin valoarea si anvergura sa, este singura monografie de acest gen din lume. De aceea, oficialitatile romane au propus introducerea acesteia in Cartea Recordurilor.
Mihai Balaianu spune in prefata unei carti sinteza de 444 de pagini, cu acelasi titlu, ca primele urme arheologice gasite in vechea asezare de pe Dealul Nucilor sint posibile din epoca bronzului, cu aproximativ 2.000 de ani inainte de Hristos. Primele monede romane sint din anul 69 d.H. Cimitirul daco-roman de 108 morminte deshumate dateaza in jurul anilor 100 d.H.
Prima atestare documentara este din 12 septembrie 1570. Autorul mai spune ca, din 1570 pina la inceputul secolului al XIX-lea, sint putine documente scrise: „Tiparituri despre Diosti nu avem, doar Hotarnicia mosiei Diosti din 1864 si doua brosuri de 8, respectiv 16 pagini, din anii 1923 si 1940, de prof. Ilie Constantinescu, in legatura cu Hotarnicia mosiei Diosti din 1755“.
De 2000 de ani, transmiterea invataturii
si informatiei s-a facut prin viu grai, de la o generatie la alta
De doua mii de ani, comunicarea informatiilor importante in sat s-a facut prin viu grai, de catre bunici si parinti, copiilor care, la rindul lor, ajungind parinti si bunici, le transmiteau mai departe, spune Balaianu. Informatiile erau din toate domeniile, in legatura cu viata locuitorilor satului. Primele informatii erau despre munca lor de agricultori si crescatori de animale, apoi in legatura cu datinile, obiceiurile, cintecele, portul, locuinta, mincarurile, basmele, legendele, modul de comportare, rudele etc.
Trecerea informatiilor de la o generatie la alta prin viu grai se altera de multe ori. Unele se exagerau, altele, cele rele pentru povestitori, se treceau sub tacere si dupa citeva generatii se uitau. In Diosti, informatiile transmise prin viu grai supravietuiau aproape 200 de ani. Cele mai vechi treceau in domeniul legendei. De exemplu, despre stejarul de linga biserica Sf. Voievozi, care acum are circumferinta tulpinei la sol de 13 metri, legenda spune ca, in urma cu 400 de ani, era subtire cit piciorul unui om si Mihai Viteazul isi lega calul de el si se odihnea la umbra lui, cind trecea de la Craiova la Redea, care era satul si mosia lui.
Monografia are 18 volume insumind 5.161 de pagini
La elaborarea monografiei, autorul a pus baza mai mult pe documente arheologice si documente scrise, deoarece dau informatii mai sigure: „Am strins mai multe informatii din documente vechi, atit din sat, deci inedite, cit si din fondul Arhivelor Statului, Academiei Romane, Bibliotecii Nationale si al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“.
Lucrarea „Diostii, pagini de istorie“ are 18 volume. Primul volum este o monografie a comunei Diosti, de 283 de pagini, apreciata de prof. dr. Serban Constantin, cercetator principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cel de-al doilea volum contine o descriere a vietii haiducului Mereanu din Diosti si are 125 de pagini. Volumul III, de 337 de pagini, volumul IV, de 370 de pagini, volumul V, de 386 de pagini, si volumul VI, de 336 de pagini, contin 2.552 de documente inedite, scrise cu litere chirilice, datate intre 1545 si 1870, transcrise in intregime din chirilice in latine. De asemenea, contin si toate documentele din aceasta perioada, care sint editate si se refera la comuna Diosti. Volumul VII are 445 de pagini si contine rezumatul a 2.631 de documente inedite, datate intre 1870 si 1940. In acest volum sint si fotografii ale primelor 108 morminte deshumate in anii 1985 si 1987 de Muzeul Olteniei. Autorul a descoperit atit cimitirul daco-roman si medieval, cit si 22 de locuri arheologice din epoca bronzului. Volumul VIII, de 367 de pagini, volumul IX, de 338 de pagini, si volumul X, de 338 de pagini, cuprind rezumatele documentelor de stare civila ale tuturor locuitorilor comunei Diosti, intre anii 1866-1985, care au folosit la intocmirea schitelor de neam. Volumul XI, de 203 pagini, volumul XII A, de 370 pagini, si volumul XII B, de 159 de pagini, cuprind schitele de neam ale locuitorilor comunei Diosti pe o perioada de 500 de ani (1485-1985), perioada in care au trait 8.203 persoane, optsprezece generatii, lucrare unica in istoriografia romaneasca. Urmatoarele trei volume contin date despre cele 8.203 persoane din aceasta jumatate de mileniu. Volumele XVI A, XVI B si XVI C, de 1.044 pagini, contin folclor.
Autorul si-a intocmit lucrarea pe baza a 17.500 de documente originale
Lucrarea „Diostii, pagini de istorie“ se afla in intregime in manuscris la bibliotecile Academiei Romane, Directiei Generale a Arhivelor Statului din Bucuresti, Muzeului Olteniei din Craiova, Scolii Generale din Diosti, la Biblioteca Nationala si Biblioteca din comuna Diosti.
Lucrarea a fost intocmita pe baza a 17.500 de documente originale in copii inedite, donate de autor Directiei Generale a Arhivelor Statului din Bucuresti, in „Colectia de documente ing. Mihai Balaianu – Diosti“. Colectia cuprinde hrisoave domnesti, Hotariri ale Inaltului Divan, Divanului Craiovei, Judecatoriei Romanati, dosare ale Primariei comunei Diosti, hotarnicii de mosii, foi de zestre, zapise etc. Documentele se refera la comuna Diosti, dar si la alte 178 de localitati din Oltenia cu care diostenii au avut legaturi.
Cine este Mihai Balaianu?
Inginerul Mihai Balaianu s-a nascut in comuna Diosti, la 20 martie 1923. Clasele primare le-a urmat in comuna natala, dupa care a absolvit Liceul teoretic „Ionita Asan“ din Caracal. Scoala de ofiteri de artilerie a facut-o la Pitesti, iar Facultatea de Mecanica, la Bucuresti, obtinind diploma de inginer. A lucrat la Uzina Autobuzul din Capitala, de unde a iesit la pensie. Marea pasiune a vietii lui a fost istoria, in special, istoria comunei natale. A inceput sa colectioneze documente si informatii inca din clasa a IV-a de liceu, din 1938, pina in 1990. A facut eforturi imense pentru a intra in posesia tezaurului arhivistic. A batut pe la porti, a cercetat cotloane intunecate si prafuite din poduri si pivnite, de multe ori fiind nevoit sa scoata bani din buzunar pentru obtinerea unor documente. A adunat inclusiv piese arheologice: monede romane si medievale, opaite, caramizi romane, ceramica dacica si romana, silexuri, virfuri de lance, sageti, zale, topoare de lupta etc. Nimic nu a ramas nevalorificat din tot ce a obtinut prin truda.
