In peisajul „selenar“ al cartierului Craiovita Noua din Craiova, brazdat de gropi si de mormane de gunoi, amenajarile din fata blocului 78B te lasa cu gura cascata. Te opresti, oricit de grabit ai fi, si cauti cu privirea panoul firmei care probabil ca isi are sediul la parter. Ar fi o explicatie. Numai acolo unde functioneaza vreo societate importanta mai vezi fintini arteziene si gazon, masuta, banci… Rufele asezate la uscat pe sirmele din fata geamurilor iti dau insa de stire ca in apartamentele cu pricina nu isi are sediul nici o firma sau vreun birou avocatesc.
In realitate, nu este vorba decit de excesul de zel si de imaginatia sefului de scara, care isi petrece timpul liber scornind dupa idei de amenajare a spatiului din fata blocului turn in care locuieste. Vecinii lui Iulian Tintarea nu au nimic impotriva, mai ales ca nu trebuie sa scoata bani din buzunar. „Gongile“ tinarului sint ieftine si bazate pe principiul „descurca-te cu ce ai“. Singura risipa pe care o face este aceea de imaginatie.
„Pietrele cu care am facut gramezile din care tisneste apa le-am adus de la Tancodrom. De ajutat m-a ajutat un vecin de la etajul zece, care este pensionar. I-am mai dat ba o bere, ba tigari. Ne-am descurcat. La fintini dau drumul numai atunci cind trebuie sa ud iarba. Am incercuit gradinita cu un lant, am pus citiva ciresi si visini, si am adus o masa si banci. Una deja au rupt-o, ca asa e la noi in cartier“, spune „designerul“ blocului.
„Club“ de table sau adapost antiterorist
Iulian nu s-a oprit aici. S-a incapatinat sa „lucreze“ si subsolul blocului, unde a transformat citeva incaperi in adevarate camere, bune de locuit. Inca de la intrare iti dai seama ca nu este vorba despre un subsol obisnuit. Treptele sint acoperite cu covorase, de o parte si alta sint lipite placi de faianta, iar pe peretele din fata sint agatate citeva tablouri si un ceas. „Pe astea le-am adus de acasa. Maruntisuri… Sa vedeti camera in care imi place mie sa stau sa imi beau cafeaua!…“. Este vorba despre o camaruta mai strimta, dotata cu un pat si cu citeva scaunele improvizate din navete de bere, cu masuta si afise lipite pe pereti.
In alta incapere, Iulian a adus o masa lunga si banci, amenajind un fel de „club“ in care vecinii pot sa se adune, mai ales in zilele dogoritoare de vara, la un pahar de vorba, sa joace table si sa schimbe noutati. In caz de, Doamne fereste!, subsolul se poate transforma imediat in adapost antiatomic, sau antiorice fel de atac terorist. Pentru acest lucru, Iulian a adus aici special patru masti de gaze, mostenire de la tatal sau.
Barbatul s-a asigurat astfel ca este pregatit si pentru timp de razboi, dar mai ales pentru timp de pace- cind poate sa isi bea in tihna cafeluta in fata blocului, privind la gazonul verde si la pomii infloriti, udati de arteziene.
