Un pacient trebuia sa se opereze la picior, dar s-a tratat de inima

Ne obisnuiseram, intr-o vreme, cu atmosfera mai degraba de circ care domnea prin Spitalul de Urgenta Craiova: rivalitatile refulate pentru un timp incepusera sa-si arate cornitele si la tot pasul te loveai ba de o inscenare, ba de torpila unei replici belicoase, lansate de onorabilul dr. A, la adresa onorabilului sau coleg, dr. B. De la o vreme insa, nervii intinsi la maximum ai medicilor par sa-si caute victime in rindurile bolnavilor.

Este si cazul unui pacient a carui identitate prea putin conteaza si care se prezenta vinerea trecuta la Sectia de ortopedie a spitalului in jurul prinzului, adica la ora la care fusese programat pentru operatie. Si poate ca, la aceasta ora, pacientul cu pricina ar fi fost deja in curs de recuperare dupa interventia chirurgicala, daca in aceasta poveste nu si-ar fi interpus temperamentul irascibil medicul anestezist Dan Georgescu, cel care trebuia sa ii asigure portia de somn profund.

Georgescu, povesteste pacientul, se enerva pentru tupeul suferindului, care omisese sa treaca pe la medicul anestezist cu o saptamina inainte de operatie. Pe un ton aprins, il numi „nascut in Balcani“, adica necivilizat, si ii aminti strategic ca, la urma-urmei, chirurgul are o contributie minora in comparatie cu cea a anestezistului: „de noi depinde viata voastra, ba!“, si-ar fi incheiat dr. Georgescu furioasa pledoarie.

Pacientul, oricum stresat de gindul operatiei, se enerva si el, facu o criza de hipertensiune si nu mai ajunse pe masa chirurgului, ci direct la cardiologie, transportat intr-un scaun cu rotile, caci pe picioare nu se mai putea tine. Acum, si medicul poate avea partea sa de dreptate, caci, explica el, orice anestezie, mai ales cea generala, implica unele riscuri, si se obisnuieste sa fie precedata de o serie de analize, avizate de anestezist. Numai ca semnatarii acestor rinduri auzisera intr-o vreme ca personalul medical ar avea obligatia, decenta de altfel, de a nu precupeti nici un efort pentru a le asigura pacientilor tot confortul moral, de care acestia au mare nevoie. Mergind chiar pina la schimburi de amabilitati si zimbete.

In concluzie, medicii ar trebui sa fie stapini pe propriii nervi si sa aiba rabdare de pescar. Ori, in acest caz, nu intelegem in nici un chip iesirile medicului Georgescu, chiar atunci cind il suparam noi, cei nascuti aici, in Balcani.