Cind avea 15 ani, Leodora Barbulescu, din Craiova, s-a indragostit de un tigan frumos din Comosteni si a fugit in lumea larga cu el. Titel Barbulescu a furat „rumanca“ netinind cond de legea tiganeasca, dupa care ar fi trebuit sa-si ia o sotie din neamul lui. Avea 17 ani si credea ca e singurul om indragostit pe lumea ale carei margini se opreau, pentru el, la Comosteni, satul lui de bastina. Luati cu dragostea, nu si-au facut timp sa treaca pe la primarie si pe la biserica si, daca nu au facut-o atunci, s-au gindit ca nici acum, dupa 20 de ani, nu ar mai avea nici un rost. „Ce sa ne mai cununam acu’, ca asteptam sa maritam fetele, sa se cunune ele“, zice Leonora, resemnata in iluziile ei, in care se vedea cu voalul pe ochi si cu cununita de lamiita in par.
Din doi in doi
La Comosteni, pe Leodora nu o asteptau nici palatul, nici servitorii. Repede, mult prea repede a trebuit sa invete sa gateasca din nimic si sa se incalzeasca la vreascuri. Primul copil, Nina Mariana, care acum are 18 ani, a gasit-o pe Leodora familiarizata cu viata de tigan pe care si-a ales-o de dragul lui Titel. Au urmat inca sapte copii, nascuti din doi in doi ani, si, cu fiecare dintre ei, femeii i s-a mai stins un licar albastru din ochii ce-l cucerisera pe Titel. Doi dintre copii i-a trecut pe numele ei de fata, cinci- pe numele tatalui lor, iar pe unu nu l-a mai trecut deloc. Sint 12 ani de cind l-a nascut pe Marci si tot atitia de cind a pregetat sa-i faca si lui certificat de nastere, sa-l treaca in rindul oamenilor. „ Am lasat de pe o zi pe alta si acum am inteles ca trebuie sa ma duc la judecata ca sa pot sa-i fac certificat de nastere. La judecata cu ce sa ma duc, ca n-am o letcaie!“, se plinge femeia, care, daca ar mai fi trait Ceausescu, ar fi fost declarata mama eroina pentru cei opt copii ai ei. Profesorii l-au primit pe Marci la scoala in speranta ca parintii acestuia ii vor face rost de acte de identitate macar pina termina copilul opt clase primare. Dupa cum merg lucrurile in familia Leodorei, se pare ca Marci va ajunge flacau tot fara identitate. Copilul nu va putea fi niciodata adult, nu va putea sa beneficieze de asistenta medicala si sociala nu va putea sa se cunune si nici sa moara pentru ca el, oficial, nu exista. Leodorei nu-i vine sa creada ca are un copil care nu exista. „Cum sa nu fie, nu-l vad eu in fiecare zi? Cred ca ar trebui sa fac ceva ca nici la ajutorul social nu mi l-a bagat, ca cica n-am acte pentru el“, zice Leodora stergindu-si miinile de laturile rufelor pe care tocmai le spala.
Nu i-a luat motul
Intr-o singura camera de paianta, primita zestre de la soacra ei, Leodora ii aliniaza in cele doua paturi pe sase din seria celor opt copii. De fetele mari a scapat, ca le-a trimis sa stea la soacra, unde e mai mult loc si unde baba le tine din scurt. Celor ramasi in grija ei nu stie ce sa le mai puna pe masa. Cartofi, fasole si iar cartofi, toate luate pe datorie. Piinea e pe masa „mai rarut ca-i mai dragut“, iar Titel umbla prin sat in speranta c-o gasi ceva de lucru macar pentru o zi. Ultimul copil, de numai trei ani, sta ascuns dupa tablia patului. Nu i se vede decit ciuful razvratit din coditele pentru care toata lumea-l crede fata. E baiat, dar Leodora n-a avut timp sa-i ia motul.
