S-au cunoscut sub salcia din curte. Mincau seminte de floarea – soarelui. Ea avea 60 de ani. O batrina cu zimbet stirb, sprijinindu-se in doua cirje. Numai ochii ii tradau tineretea inimii. El este cu 20 de ani mai tinar. Inalt, cu ochi mari, albastri si figura vesela. A fost dragoste la prima vedere. Punga cu seminte din care Costel a servit-o a fost ca o sageata de Cupidon. Adela era domnisoara. Dupa un an si jumatate de curte asidua, s-a hotarit. A cerut acordul nepotilor si s-a maritat. Acum este „doamna Cracanici“, nevasta de barbat tinar si iubaret foc. Si spune ca a meritat sa astepte!
Cine-a zis ca trebuie sa fii tinar si falnic ca bradul pentru ca sa se tina dragostea scai dupa tine rau s-a inselat! Cine are indoieli cum ca asa ar sta lucrurile nu are decit sa stea de vorba cu doamna Cracanici, fosta Georgescu, care a asteptat 60 de ani ca sa isi puna inima la picioarele unui singur barbat. Si daca tot i-a luat asa de mult timp sa scape de statutul de „domnisoara“, Adela a ales ce era mai bun: un barbat cu 20 de ani mai tinar, iubaret foc si, pe deasupra, si cu ochi albastri! Amindoi locuiesc la Centrul de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (CRRPH), fostul Camin de batrini.
„Mai o tigara, mai o saminta, un mar…“
„Prin saminta ne-am cunoscut. Mincam amindoi in curte. Apoi, intr-o zi, m-a ajutat sa merg sa dau niste telefoane. Eu am nevoie de insotitor ca sa ma deplasez. Era pina in Pasti. Ne-a vazut domnul Ovidiu, era in poarta, si i-a zis sa vina si la ei, ca sa cunoasca si ei fata. Adica pe mine. Si asa ne-am luat“, povesteste Adela. Costel spune insa ca Adela nu s-a lasat asa de usor. Doar era domnisoara! „Aha, mai bine de un an am vorbit inainte de a ne lua! Ne-am cunoscut sub salcie. Mai o tigara, mai o saminta, un mar… Si eu am ramas fara parinti, si ea, si ne-am atras unul de altul si ne-am iubit. Eu am mai fost insurat, dar m-am despartit si nici nu mai vreau sa vorbesc despre asta. Da’ ea n-a fost niciodata maritata“.
Inainte de a-si pune pirostriile, Adela s-a dus la nepoti sa le ceara acordul „…Ca fara voia lor nu puteam sa fac nici o miscare!“. Dupa ce rudele le-au „dat verde“, nimic nu le-a mai stat in cale. Pina si conducerea CRRPH le-a dat o garsoniera in cadrul centrului, unde sa locuiasca numai ei doi.
„E bine sa ai barbat tinar, cum sa nu fie!“
Viata de proaspat casatoriti a debutat sub cele mai bune auspicii: casa-casa, masa-masa, amorul…ehe-heee! „Ea doarme cu Pichita, catelul nostru, ca el nu vrea in ruptul capului sa doarma in alta parte. Dar mai vin si eu linga ea inspre ziua“, ne face cu ochiul, strengareste, Costel. Cei doi se uita unul la altul si rid complice, sorbindu-se din priviri. „Si stiti ce calduroasa eee?! Ca o soba!“, continua barbatul destainuirile de „alcov“. Adela deja isi face vint cu mina, numai gindindu-se la ce spune tinerelul si focosul ei sot: „Vaaai, dar stiti cum transpir?! Curge apa pe mine tuturoaie… Si el nu poate sa stea nici o ora linga mine. Adica, vreau sa zic,… doar sa stea… E bine sa ai barbat tinar, cum sa nu fie! Imi plac toate alea la el. Daca ii da cineva un mar, un biscuit, el nu-l maninca singur, vine la mine, sa il impartim“. Ca sa intareasca spusele consoartei, Costel scoate victorios din buzunarul halatului de monton o bomboana invelita in hirtie rosie de staniol si i-o daruieste, privind-o gales. „Ei, vedeti?!“. Fericita ca un copil, Adela puse bomboana linga ea, aminind „momentul dulce“, pentru a-si rasplati barbatelul cu un sarut fugar din virful buzelor.
Femeia spune ca este fericita. Si nici macar nu ii pare rau ca a asteptat atit pina sa se marite. „…Si, oricum, cind eram eu tinara si buna de maritat, Costel era copil de tita …“.
