Mergea incet, cu capul plecat, vadit intimidat de oamenii din dreptul curtii sale. De cind taica-sau a plecat sa locuiasca la una dintre surori, nimeni nu i-a mai calcat pragul casei. Nici macar unul dintre cei zece frati n-a putut sa-i suporte „crizele“. Ultima sa „isprava“ i-a indepartat pe membrii familiei, dar si pe oamenii din sat. Asa se face ca George Ciobanu, la cei aproape 34 de ani ai sai, isi duce viata de pe o zi pe alta, in ce a mai ramas din casa parinteasca pe care a incendiat-o in urma cu citiva ani, cu tatal si cu unul dintre frati inauntru.
Toata lumea il cunoaste. Sotii Ciobanu i-au socat intotdeauna pe localnici prin numarul mare de copii pe care i-au avut. Mama lui George a fost subiect de „radio sant“, pentru ca era mai tot timpul insarcinata, chiar daca progeniturile nu ieseau mereu „bune“. Din cei 11 copii, doar despre trei dintre ei se poate spune ca sint pe deplin sanatosi. Restul au cazut victime rautatii oamenilor care nu stiu cit de grea e viata, mai ales cind mintea iti ramine in urma, si au plecat din satul natal.
Singur
George este unul dintre copiii „nu prea buni“. Nimeni din sat insa nu are curaj sa spuna ca este nebun cu acte in regula, mai ales ca nici nu are acte. Toate au ars cind, intr-un moment de ratacire, a dat foc casei parintesti. Inauntru se aflau tatal sau si unul dintre frati, care au scapat nevatamati din flacarile care au distrus in schimb toata casa, de la temelie pina la acoperis. Din acest motiv, barbatul si-a incropit o locuinta vizavi de casa incendiata, la capatul unei ulicioare, departe de oameni. Vecinii se feresc sa-l intrebe de vorba, chiar daca, in cea mai mare parte a timpului, George Cojocaru este un om cit se poate de normal. Nici in momentele de pierdere a contactului cu realitatea nu face rau nimanui. E singur cind isi pierde controlul. Nu l-au vazut prea multi cind o ia razna. Lumea din sat a fost mai mult decit surprinsa cind a aflat de tendintele sale piromane.
Nimeni n-ar putea spune cu ce se hraneste George. Nu creste animale, pasari si nu munceste decit cu ziua, pe la oamenii din sat. Ridicatura care ii tine loc de locuinta e inconjurata de balarii inalte, pe care barbatul nu s-a ingrijit sa le coseasca, pentru simplul motiv ca nu-i pasa. N-are nici un venit si din cauza faptului ca nu are nici macar buletin. Certificatul lui de nastere este la un frate, pe la Bailesti.
Autoritatile locale, oricit de mult ar vrea sa-i faca dosar coform Legii 416, nu-l pot ajuta pentru ca nu are identitate. Si, cu toate acestea, este unul dintre cei mai cunoscuti oameni din sat, primul pe lista de prioritati a primarului. Fara identitate, fara familie, fara minte, George Cojocaru nu asteapta Sarbatorile, rudele, nimic. Viata lui e condamnata la singuratate. Incercarile binevoitorilor de a-l insura cu o femeie din sat, cu care
n-avea nimic in comun decit momentele de „ratacire“, au dat gres. Dupa doua zile in care a ignorat-o complet pe singura in stare sa-l inteleaga cit de cit, George Ciobanu a ales sa fie singur: „Du-te, fata, la tine acasa, ca aicea n-ai ce face! Du-te, du-te!“. Si s-a dus.
