Geta se crede buna de gura si descurcareata in comparatie cu Ion, barbatu-sau, despre care crede ca e rusinos. Cind o razbesc nevoile sau gura soacrei, in averea careia sta de 16 ani, isi trage o pereche de pantaloni pe sub fusta, ia cizmele-n picioare si scurta de fis in spinare si-o tine drept la Primaria din Daneti. Daca nu e primarul, e bun si vicele, caruia-i turuie fara sa respire cum se face ca traieste rau cu soacra.
Suparata rau, Geta povesteste cum i-a luat soacra giurgiuvelele de la casa, cum ii ploua pe sacul de faina din sala fara geamuri, cum ii izgoneste soacra familia in drum, cum ii bate copiii, cum s-a aliat batrina cu ultimul copil ramas neinsurat, cum a gresit ea si a mai facut si al saselea copil, cum n-o asculta seful de post la care ajunge de cite ori se incaiera cu soacra si cite in luna si in stele.
Desi nu cere pe fata, ar vrea sa-i puna primaria giurgiuvelele si geamurile la casa, ca s-a pus iarna si-i mor copiii de frig. Nu are nici o pretentie, decit sa vina primarul la ea acasa sa vada ca nu mai poate trai. Cind il razbeste pe vreun oficial de la primarie sa-l aduca acasa, Geta devine vedeta Branisiei. Vecinele iesite la ulita sa mai dea cu ochii de cineva intra repede in casa de frica sa nu fie puse cumva martore si comunica familiilor vestea: „Iar ii razbi Geta!“
Ani de certuri si sase copii crescuti in calvar
Eugenia Bulugea, Geta, cum ii spune lumea in satul Braniste din comuna Daneti, s-a luat cu Ion Toma in urma cu 17 ani si a intrat in averea soacrei. A adus-o Ion dinspre Dunare dintr-o familie care nu a stat niciodata in fruntea satului. Invatata de mica sa-si cistige piinea cu sapa, n-a pus mare pret pe scoala si a invatat atit cit sa nu orbecaie cind cauta primaria, de unde spera tot timpul ca va primi un ajutor.
Primul copil, Tudorel, care are 16 sau 17 ani, nici ea nu mai stie bine, a venit repede dupa ce s-a mutat la soacra, iar dupa el inca cinci, pentru ca, zice ea, asa a vrut Dumnezeu. „Cu Madalin, care are un an si trei luni, m-am gresit si n-am avut bani sa ma duc la doctor. Ce maninc eu maninca si el, ca de, nu se spune asa?“-zice Geta, putin rusinata ca a mai adus o gura-n casa.
Cum era de asteptat, intelegerea cu soacra s-a stricat si in batatura au aparut doua tabere. Maria Toma, soacra, impreuna cu ultimul din cei noua copii ai sai ramas neinsurat, Gheorghe, au trecut de o parte, iar Geta cu barbatul si cei sase copii, de alta parte. La inceput au fost doar certurile obisnuite dintre soacra si nora in care s-au antrenat toate sufletele care traiesc in ograda.
„Soacra-mea imi bate copiii si o data i-a culcat in pod pe paie. Ma dracuie si vrea sa ma dea afara, iar eu nu am unde sa ma duc. Ea cu fiu-sau, Gheorghe, mai trag la masea si se iau de noi. Mi-a luat si giurgiuvelele de la sala in care ne tineam si noi faina si ce mai aveam de-ale gurii. Ce sa ma fac eu acum ca-mi ploua in faina? Sparge geamurile si m-a dat in judecata sa plec de la ea. Am cistigat-o si tot zice sa plecam. Sa vina primarul sa vada in ce hal stam, ca-mi mor copiii de frig“, se plinge nora de soacra.
In camaruta unde Geta crede ca-si creste copiii si unde, de fapt, ii lasa in voia sortii, stateau zgribuliti pe intuneric cinci din cei sase copii. In singurul pat in care se chircesc copiii si parintii lor stateau la indemina zeci de lucruri capatate, si multe dintre ele inutile. O fringhie intinsa peste pat era culmea de rufe pe care atirnau hainutele copilului cel mic. Peretii innegriti de fumul sobei ce se incapatineaza „sa nu traga“ cind vintul bate dintr-o anumita parte nu au mai vazut varul de cind au fost construiti. Pe peretele pe care lumea-si pune icoana atirnau doua lampi de gaz care seara pilpiie peste chipurile palide ale copiilor ghemuiti prin colturi. Usa camarutei nu a mai avut geamuri de cind a fost noua si se inchide de fiecare data peste ziua de miine a celor sase copii crescuti in calvar.
„Sa ard ca focul daca nu spun adevarul!“
Ca orice soacra, Maria Toma a avut pretentii sa i se recunoasca meritele de stapina a tot ce e insirat in ograda. N-a gasit in Geta supusa dorita si cind a vazut ca i se clatina pozitia a trecut la…atac.
„Sa ard ca focul daca eu, femeie batrina, va mint. Sta la mine de 17 ani si nu i-am zis nici da-te mai incolo. Dar barbatu-sau, adica fiu-meu, e lenes si betivan. M-a batut pe mine, care am crescut noua copii cu barbatul plecat douascinci de ani pe santier. E lenes nemernicul. El sta acasa si pe baiatul al mare l-a bagat sluga. Pai, asta e om cind se uita sa traiasca de pe urma copiilor? S-a imbatat, a spart geamurile si s-a atirnat de o cumnata, de frate-sau s-a despartit pentru asta. Am vrut sa-i iau vatra sa-si faca si el casa, dar nu vrea. Sa plece de la mine, ca eu am de insurat copilul asta mai mic. De raul lui nici ailalti copii nu vin pe la mine.“
Cum vor trai cele doua tabere puse pe evacuari in miez de iarna, nimeni nu poate sa stie.
