Fereasca Dumnezeu sa treci pe ulita satului dupa ce a dat un ropot de ploaie, pentru ca nu-ti mai poti scoate picioarele din noroi. Drumul, neingrijit de nici unul dintre primarii care s-au perindat la conducerea comunei, a ajuns o adevarata pacoste pe capul oamenilor. Carutele pline cu lemne sau tractoarele venite de la arat „se lupta“ cu namolul si cu baltile de pe drum.
Mocirla „s-a razbunat“ pe un tractor
„Maica, e ceva de speriat cu drumul asta si nu ne ajuta nimeni. I-am spus primarului ca o ducem rau, da’ cica sa aducem si noi doua carute de pietris din Amaradia si sa le varsam pe drum ca sa nu se mai faca balti. Pai, daca n-avem carute, ce facem, caram pietrisul cu galetile?“, spune suparata tata Anisoara. „Pai, va spui eu, ca daca miine moare unul dintre noi, ca sintem batrini, nici cu trei tractoare nu ne mai scoate la liman, sa ne duca la cimitir. A venit unul cu un tractor plin cu lemne si s-a rasturnat in sant, de era sa omoare si oameni, si tot“, intervine si tusa Ioana, preocupata de starea drumurilor comunale.
Cel mai combativ pe aceasta tema s-a dovedit a fi nea Ilie Coanda, de 60 de ani, pensionar, care a spus ca s-ar duce la Bucuresti pentru a rezolva problema cu drumul.
„Pai credeti ca ne mai primesc pe noi in NATO dupa ce vad drumurile astea? Numai sa ni le repare ei, caci se vede ca noi nu sintem in stare. Ne tot minte pe la televizor ca da statu’ bani pentru susele. Pai, unde da, domnule, statu’ asta, ca la noi nu se vede nimic. Eu, in persoana, o sa ma ocup de problema asta. Ma duc la Bucuresti, cu Intercitiul, direct la Cozminca si o sa-i spui ce e pe la noi. Ce sa-mi mai bat capul cu astia de la noi, de la judet. Ma duc direct la Bucuresti, ca am permis pe tren, pentru ca nevasta-mea a lucrat la CFR“, tine nea Ilie sa ne arate ca este la curent cu tot ceea ce se intimpla in prezent in lume si ca se implica in problemele comunitatii.
Aderarea, in viziunea lui nea Ilie din Goesti
Auzind ca s-a discutat problema aderarii Romaniei la NATO, femeile si-au dat si ele cu parerea cam ce ar insemna acest lucru in economia comunei. „E bine, ce sa zic. Adica, crez ca o sa fie bine. Da aia nu ne dau nimic de pomana. Poate sa vina si mama lu NATO, daca muncim, mincam, daca nu, nu mincam, ca asa a fost de cind lumea si pamintul“, a spus tata Anisoara. „Daca tot intram in NATO, trebuie sa ne repare si noua drumul asta, ca asa nu se mai poate. Uite, daca, Doamne fereste, se intimpla ceva cu vecina, eu n-am pe unde sa trec decit prin mocirla“, continua tanti Ioana.
Nea Ilie, care tocmai luase un paharel la birtul satului, a completat: „Aaaa… e bine pentru ca se restructureaza armata si vin niste oameni mai bine pregatiti. Va dati seama ce inseamna asta pe timp de razboi? Nu stiu cu cine o sa ne razboim, dar, daca e razboi, nu?… conteaza foarte mult…Adica nu ne afecteaza chestia asta, ba chiar ne ajuta. Daca nu dam din labute sa muncim, nu ne ajuta nimeni“.
Nea Ilie ne invita sa vedem fosta gradinita si scoala a satului, despre care spune ca era o frumusete la vremea ei, dar ca, din cauza furturilor, este in paragina. Biserica satului mai functioneaza, dar e atit de subreda ca, in loc sa asculte slujba, credinciosii se roaga sa nu cada cladirea pe ei.
