„Postasu’ e-acasa? Am venit dupa pensie!“

Una din marile probleme ale taranilor din Caraula este modul in care intra in posesia pensiilor. Ca nu s-a facut griul sau porumbul, ca se mai intimpla ca oierii din Risipiti sa mai intre cu animalele pe paminturile pe unde abia a rasarit urmatoarea recolta, toate astea nu le-ar face viata asa amara, daca pensiile, si asa mici, le-ar veni acasa. Numai ca postasul comunei nu poate face fata corespondentei satenilor, da’ sa le mai duca si pensiile! Si astfel, toti pensionarii trebuie sa se duca in vizita la postas, cel putin o data pe luna.

Peste 300 de persoane sint indreptatite sa primeasca ajutoare banesti de la stat, dupa cum spune primarul Nicolae Praja.

La cei 34 de ani ai sai, Victor Sandru, postas in Caraula de citiva ani, si-a invatat „clientii“ cu plimbarea. Sotia sa, Doina, a incercat sa-i tina partea sotului absent de la domiciliul care este totodata si sediul postei:

„Nu are timp. Sint aproape 4.000 de pensii de dat. Da’ vin oamenii dupa ele! Nu le opreste el! Si nici bicicleta nu-i mai merge!“

Pentru ca intreaga comuna este populata doar de 2.600 de locuitori, pensionarii au probabil mai multe pensii. Fie ca pensiile sint de stat, de veteran, de handicap, numarul celor carora le sint adresate este acelasi.

„Nu stiu ce Dumnezeu face de nu vine cu ele! Ca nu e asa mare comuna si n-a zis nimeni ca trebuie sa le termine intr-o zi! Cel putin sa nu ma mai duc dupa 300.000 de lei pina aproape de capu’ satului! E baiat tinar, ce dracu’!“, s-a confesat una dintre persoanele afectate de prestatia postasului.

Toata aceasta tarasenie cu postasul a ajuns si la urechile primarului, care a decis ca in urmatoarea sedinta de consiliu local sa-l invite si pe Victor Sandru si sa gaseasca impreuna o solutie.