La dud
Pe cimpul de la marginea Caraulei se afla un dud. Nimeni nu stie de cind e acolo, nimeni nu-i stie povestea. S-au nascocit istorii si legende din batrini, una mai interesanta decit cealalta. Dar nimeni, niciodata, nu a spus adevarata poveste. Si poate ca nici nu se va spune vreodata. Cind pleaca de acasa cu vitele sau cu oile, sa le dea la rind, satenii se opresc la dud. De asemenea, batrinii stau ore in sir la umbra lui, rezemati de scoarta aspra si incep sa-si povesteasca necazurile si amintirile. Uneori, li se alatura si cei mai tineri, si chiar prichindeii de-o schioapa. Cu totii se aduna sub copac, pina se intoarce vacarul cu animalele de la pasunat. Cind acesta soseste, mai ramin putin timp ca sa se hotarasca asupra unei probleme importante. Dupa aceea, ei pleaca spre casa. Restul problemelor le vor discuta in ziua urmatoare, cind se vor intilni din nou la dud.
Revelion gratis
Pentru majoritatea populatiei, Sarbatorile de iarna- si in special ofertele de Revelion – dau fiori, insa la Caraula lucrurile stau altfel. De fapt, stau mai bine decit oriunde: Revelion gratis! Acest lucru se va intimpla datorita bunavointei edililor comunei, care au considerat ca satenii merita o distractie pe cinste. Locul s-a gasit: Caminul cultural. Deoarece in ultimii ani nu a mai fost folosit din cauza gradului de degradare in care ajunsese, primaria l-a renovat. Proaspat varuita si cu becuri noi, sala Caminului cultural va fi pusa la dispozitia caraulenilor de Anul Nou. Acestia vor pune decoruri, becuri colorate, globuri si alte minunatii care sa creeze atmosfera de sarbatoare. Mincarea nu va costa nimic. Fiecare vine cu ce poate de acasa, iar bunatatile se vor pune laolalta pe mese, sa se infrupte toti, si bogati, si saraci. „De muzica nu ne facem griji. Avem rudarii nostri. Si s-o gasi un casetofon la care sa se bage si niste muzica usoara, pentru tineret“, ii asigura primarul Nicolae Praja pe sateni de calitatea organizarii Revelionului 2003.
Oamenii innebunesc de la alcool!
„La noi in sat exista un magazin unde se vind tot felul de bauturi dubioase. Nu pricep ce fel de bauturi sint, deoarece cine le bea innebuneste sau moare“, spune un satean. La Caraula, reporterii au descoperit un bar amenajat in incinta unei case particulare, cu o firma cit toate zilele batuta in cuie pe perete: „Georgeta Neagoie“, care este de fapt numele patroanei. Barul era inchis la acea ora. „E plecata la Craiova dupa marfa“. Dar ce treaba aveti cu ea?“, intreaba citeva femei. Dupa ce li se explica motivul „anchetei“, femeile incep sa vocifereze, revoltate pe piricios: „Cine a reclamat a facut-o degeaba. A reclamat al de n-are treaba… Georgeta e o femeie ca lumea, vinde cinstit marfa pe care o are. Da’ nu-i tine pe oameni inauntru, ca sa nu se faca scandal. Omul cumpara cu sticla si se duce acasa sa bea…“ „In mahalaua asta sint numai zapacite… Minte lumea, fi-ar a dracu’ ea de lume!… Eu n-am mai baut din vara, dar stiu ca are bautura buna, cumparata, cu eticheta, de la oras. Cui nu-i place sa nu ia, nu? Ce, il obliga cineva? Si apoi, daca e vorba de nebunie, toata bautura innebuneste omul, nu doar asta de la Georgeta…“, rosteste intelept o vecina nemultumita de cei care ocarasc patroana. Deoarece patronii nu se intorsesera de la cumparaturi, reporterii GdS nu au reusit sa elucideze problema „bauturii dubioase“. Pina la o eventuala vizita a inspectorilor OJPC, cetatenii din Caraula pot consuma linistiti bauturile comercializate de patroana Georgeta. Dar cu masura!
