Vama Veche a lansat albumul „Am sa ma intorc barbat“

Vama Veche a lansat joi, la Teatrul National din Bucuresti, albumul „Am sa ma intorc barbat“, printr-un spectacol-poveste despre dragoste, umilinta si disperare, in care Tudor Chirila s-a straduit sa tina in balanta teatrul si muzica. Povestea, construita dupa regulile narative clasice, ia de mina spectatorul cu un captatio benevolentiae tineresc si teribilist („Sa nu-mi spui ce sa fac/ Nu sintem decit un ac/ Iar timpul, ata din el“). Apasa pe pedala dramatismului o data cu intriga: plecarea in armata a unui tinar de 18 ani, cu nelipsita despartire de prieteni si plinsul mamei. Il ademeneste treptat pe spectator intr-un virtej de senzatii, inainte de finalul prevestit: „Intr-o clipa glontul imi va mingiia timpla dreapta“.

Adevarata lovitura de teatru nu este insa sinuciderea protagonistului. Ea fusese anuntata de la bun inceput printr-un text proiectat: soldatul Andrei Gavrila de la Unitatea Militara 01283 s-a omorit cu doua zile inainte de incheierea stagiului. Momentul care arunca lumina asupra mesajului este „Epilogul“: „Nimeni n-o sa-ti explice ce e Dragostea/ Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla/ Si atunci sa uiti de inima ta…“. 17 acte, 17 ipostaze. Timp de o ora si jumatate, Tudor Chirila experimenteaza o puzderie de roluri. Este liceanul rebel care nu se teme de iubire. Proaspatul recrut care da piept cu primele rigori si se lasa tuns pe scena de frizerul unitatii militare. Ofiterul frustrat care isi refuleaza complexele in brutalitate si comportament discretionar. Este soldatul imbatat, parasit, indragostit, disperat. Membrii formatiei au fost acompaniati de un cor de 12 tenori si de doua voci feminine la debut: Cristina Dida si Simona Radu, alese de Vama Veche in urma unei preselectii in vara. Spectacolul „Am sa ma intorc barbat“ inseamna, totodata, costume de Doina Levintza si coregrafie semnata Florin Fieroiu. Oamenii ascultasera deja doua momente-indiciu dintr-un tot unitar: „Betia“ si „Epilog“, primele piese promovate de pe noul album. Restul – scos la iveala de la spectacolul de la Teatrul National – a fost o calatorie pe cont propriu. Suferinta confuza („Betia“) si dragostea („Epilog“) ar putea fi jaloanele acestui drum. Revolta celui care isi simte gindul incatusat („Sa visez e lumea mea/ Pusca este lumea ta“) si durerea pricinuita sau alinata de cite o femeie – puncte de rascruce. Publicul a intrat obedient in jocul propus de Vama Veche: a primit la intrare un plic (alaturi de o caseta promotionala cu primul extras de pe single – „Betia“), l-a deschis la sfirsitul spectacolului pentru a descoperi versurile de la „Epilog“ si a raspuns prompt indemnurilor lui Tudor Chirila. Sala – ticsita de cei care „cred ca lumea asta cu iubire va scapa“ – s-a ridicat in picioare.

Au cintat dragostea impreuna cu Vama Veche.