Mai devreme sau mai tirziu, pe toti ne preocupa grija vietii de dincolo de „marea trecere“. Unii, mai grijulii, isi asigura din timpul vietii un loc sigur, in care sa isi gaseasca odihna vesnica. Nu conteaza ca nu stii cind iti va suna ceasul, omul trebuie sa fie pregatit! Si cum, in timpul vietii, lipsa confortului iti strica de multe ori somnul, mai toti incercam sa evitam o astfel de situatie in lumea cealalta!
In cimitirul Dorobantia, situat intre strazile Brestei si Fata Luncii din Craiova, locuri de veci nu s-au mai concesionat de dinainte de ’89. Unele persoane au inceput insa de citiva ani sa-si foloseasca „proprietatea“ pentru construirea unor cavouri, care mai de care mai inalte si fastuoase. Nimeni n-ar avea nimic de obiectat daca planul initial al cimitirului nu s-ar fi modificat considerabil in urma acestor constructii. De exemplu, calea de acces a cortegiului funerar s-a ingustat vizibil in urma ridicarii unor adevarate monumente de marmura. De aceea, oamenii au fost nevoiti sa gaseasca alta modalitate pentru a ajunge la mormintele celor dragi.
Din pamint ne tragem, sub gunoi ne odihnim!
Lipsei de spatiu din cimitirul Dorobantia i se adauga actele de vandalism si jafurile la drumul mare. Nici nu se mai stie de cite ori a fost furat si inlocuit gardul care imprejmuieste locurile de veci. Acum, din cauza lipsei de fonduri, cimitirul incepe fara nici o delimitare, din strada. Ba, mai mult, pe unele morminte sint mormane de gunoi. Salubritatea isi respecta de cele mai multe ori indatoririle, dar este neputincioasa in fata „mizeriei“ umane. Cu mentalitatea celor care au transformat placile funerare in rampa de gunoi se duce insa o lupta greu de cistigat, pentru ca naravul din fire n-are lecuire.
Administratia cimitirelor nu se poate impotrivi planurilor de constructie ale celor care au obtinut loc de veci la Dorobantia, iar taxa de 70.000 de lei pe an pentru concesionarea unui loc este insuficienta pentru inlocuirea gardului de fiecare data cind cineva decide ca are si el ceva acasa de imprejmuit.
