Pentru fratii Tanigoi, Nicolae si Romica, viata intr-un centru de plasament a luat sfirsit o data cu implinirea virstei de 18 ani. Fara sa fi avut vreodata o copilarie adevarata, fara parinti, pentru ca n-au avut sansa sa-i cunoasca, ei s-au maturizat mult prea curind. Strazile Severinului reprezinta acum „caminul“ care-i gazduieste.
Din cei cinci frati, toti ajunsi in centre de plasament, doar Nicolae si Romica Tanigoi au decis sa-si ia viata in piept si sa incerce sa-si gaseasca un loc de munca. Ei au crescut in diferite orfelinate din tara, iar Nicolae spune ca, desi a absolvit un liceu din Craiova, a ajuns acum sa cerseasca mila trecatorilor. El a crescut in Centrul de plasament din comuna mehedinteana Patulele, insa distanta dintre el si fratele lui, care era la Rimnicu Vilcea, l-a determinat sa ceara transferul acolo: „Cu el ma inteleg cel mai bine, ca ma asculta. De-aia m-am dus dupa el. Daca ii spun sa mearga cu mine pina la Bucuresti, merge si pe jos. Ne intelegem cel mai bine asa si, daca am eu o bucata de piine, o impart cu el. Asa am trecut prin toate greutatile vietii si am putut sa supravietuim“.
„Ne-au adapostit niste tigani, dar ne pun sa cersim…“
Cind au ajuns la virsta majoratului, cei doi au fost nevoiti sa plece din Centrul de plasament nr. 6 din Rimnicu Vilcea, ajungind sa locuiasca un timp in caminul de la Liceul CFR Craiova, de unde spun ca au fost dati afara, in urma cu trei zile. S-au urcat in primul tren si au venit in Drobeta Turnu Severin.
„Am venit aici pentru ca aveam promisiunea domnului doctor Iman Radu, de la Spitalul Judetean, sa ne dea o saltea de burete pe care sa dormim. Seara raminem prin holurile de bloc, prin sala de asteptare din gara si este foarte frig. Cind punem salteaua asta, parca e ceva mai cald. Acum ne-au adapostit niste tigani, dar ne pun sa cersim si sa aducem bani, ca sa traim. Noi nu vrem sa cerem mila, vrem sa muncim, ca sa cistigam cinstit. Au spus ca, daca nu aducem bani sau mincare, ne dau afara. Mai gasim si noi cu ziua, de munca, sa mai luam o piine. De cind am plecat din centru, am ramas ai nimanui“, a mai spus Nicolae Tanigoi.
Cei doi frati prefera sa doarma acum pe strazile din Drobeta Turnu Severin, ca sa nu fie obligati sa cerseasca. Ei spera sa le ofere cineva un loc de munca si, daca nu cer prea mult, un acoperis deasupra capului.
