Nimic nu poate fi mai trist decit chinul unor copii care nu au nici o vina, nici macar aceea de a se fi nascut. Pot fi numiti „copiii -greseala“ sau „copiii – intimplare“, devenind mai tirziu „copiii – povara“.
Tinind stingher pe genunchi ghemotocul de om invinetit de atita plins si infofolit intr-o patura, Marinica Dragu se intreba zilele trecute ce poate face cu cea mai mica dintre odraslele sale.
Sotia lui este internata in spital si urmeaza sa fie operata, iar acasa il mai asteapta alti trei copii.
„Ce sa fac eu cu asta mica? Sintem saraci si ca vai de lume! De, daca s-a intimplat si am mai facut si copilul asta…asta e! Da’ ce sa fac cu el?“.
Marinica si Elmina Dragu formeaza una dintre acele familii care traiesc de pe o zi pe alta, crescindu-si cei trei copii din mila vecinilor si a statului.
Faptul ca Eugen, cel mai mare dintre copii, are un handicap de gradul I, iar Sofia si Claudia, fetitele lor de zece, respectiv doi ani, duc lipsa de cele mai elementare lucruri nu i-a impiedicat pe cei doi soti sa o aduca pe lume si pe Lucretia, micuta care acum are numai doua luni.
„S-a intimplat, n-are a face! Important este ca sintem saraci si ca n-avem din ce trai! De la primarie nu ne ajuta, ne iau la goana si aduc si politia. Nu ne-au mai dat ajutorul social din iunie, ca mi-au spus ca nu am facut orele de munca! Pai cum sa fac muncile daca trebuia sa stau acasa cu copiii? Nevasta-mea e bolnava, de trei luni sta in spital cu infarct miocardic si pneumonie. Trebuie operata si nu stiu daca scapa vie! De dimineata stau cu copilul pe drumuri, ca la spital nu l-au primit!“, se justifica barbatul.
Lucretia este pe miini bune
Alocatiile copiilor asigura hrana pentru toata familia. Eugen nu primeste ajutor de handicapat pentru ca nu are dosarul facut. „Tot din lipsa de bani, ca actele costa“, spune Marinica.
„Inainte, cind era nevasta-mea acasa, mai munceam cu ziua si mai faceam un ban. Mincarea pe care mi-o dadeau oamenii o aduceam acasa, la copii, mi-o luam de la gura. Da’ acum trebuie sa stau cu ei. Numai ca nu stiu ce sa fac cu asta mica! E inca de alaptat la sin si mama-sa e in perfuzii!“.
Barbatul priveste derutat spre micuta care de foame si de prea mult plins devenise vinetie. Apoi intreaba daca nu stim vreun loc unde sa poata lasa copilul, „macar pina iese sotia din spital…daca mai scapa“.
Lucretia a fost luata de angajatii Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului si dusa la Centrul de Plasament nr.5 din Craiova. Fetita va ramine acolo pina cind parintii vor dori sa o ia acasa. Chiar daca acesta nu este neaparat un lucru bun pentru ea.
