Cei mai bogati proprietari de pamint erau pe vremuri boierii. Masurindu-si averea dupa numarul mosiilor, boierii aveau pe atunci proprietati prin toata tara, in functie de interese si de… anotimp. Resedinta de vara era de obicei undeva la tara, pe vastele paminturi de care se ingrijeau, in lipsa stapinilor, administratorii de mosie. Casa de iarna era musai in mijlocul marilor orase, unde se organizau baluri pentru tinerele mostenitoare de vita nobila care scoteau pentru prima oara capul in societate si isi gaseau, cu acest prilej, cel putin un petitor.
In Oltenia, un nume cu rasunet din perioada de dinaintea comunismului este cel al boierilor Poenaru. Democratia de dupa 1989 a facut posibila reaparitia mostenitorilor acestei familii, prigonite, ca toate celelalte, de regimul totalitar. Noile legi au redat mostenitorilor legali si dreptul de a revendica fostele proprietati ale boierilor.
Ileana Poenaru este nepoata boierului Constantin Poenaru, una dintre putinii mostenitori care au ramas de pe urma celor patru fii ai boierului oltean, mort in 1946. Are acum 80 de ani, si cu toate acestea, se implica in recuperarea proprietatilor familiei.
Una dintre aceste proprietati este conacul de la Dobra, comuna Balacita – Mehedinti, inconjurat de cinci hectare de pamint. Desi legea privind restituirea proprietatilor a intrat de ceva timp in vigoare, pentru mosia de la Dobra primaria comunei abia acum finalizeaza intocmirea titlului de proprietate.
Mosia boiereasca de la Dobra este locul in care a functionat fostul IAS al comunei. Conacul, casa administratorului si celelalte acareturi au reintrat in posesia mostenitorilor, dupa ce, aproape zece ani, acestia au fost coactionari la societatea agricola.
„Cu tinicheaua de coada“
„Mie imi place foarte mult aici. Eu iubesc Dobra. Veneam cu tata vara, de la Bucuresti. Dar acum, cind vad ce-au lasat in urma… N-am vazut in viata mea asa hotie! Au luat caramizile, au luat grinzile pe care sta magazia… Totul s-a luat foarte usor, dar de dat, se dau foarte greu inapoi!“, povesteste femeia de vita nobila, pentru care viata a fost mai mult decit o provocare.
„Am fost proiectant la un atelier de arhitectura, la Ministerul Forestier. Munca in sine nu era foarte grea, dar, pentru ca eram fiica de boier, am avut tot timpul tinicheaua legata de coada. Am fost casatorita de doua ori, dar amindoi sotii au murit. Nu din cauza mea, ca am apucat sa divortez de amindoi. Singura mi-am scos fiica din facultate. Dupa marea avere, de care vorbeste lumea, nu m-am ales decit cu un apartament cu doua camere, o bucatarie si o baita, in Bucuresti. Si lumea de-aici ma trimite la vilele pe care le-as mai avea! Ce avere?!“
Reimproprietarire „cu cintec“
Mosia de la Dobra nu este decit o parte din vasta avere ce-i caracteriza pe vremuri pe boierii Poenaru. In plin proces de recuperare a imobilelor din Oltenia, Ileana Poenaru nu-si mai aminteste cu exactitate de toate proprietatile bunicului sau:
„Eu n-am mai fost prin Craiova. Nici nu mai stiu cite case am avut si unde se afla acestea. Stiu doar de casa de la Minerva, unde a fost cinematograf, pentru care ne judecam si-acum. Mai e una pe strada Buzesti, unde a stat o matusa. Eu sint satula pina peste cap de toate astea. E atita rea-vointa si atita inselaciune… Sint multe interese subterane care influenteaza demersurile noastre. Toate reimproprietaririle sint cu cintec. E nevoie de posibilitati materiale de care, orice ar zice lumea, noi nu dispunem. Uite, acum dau pamintul in arenda. Eu oricum nu pot sa-l muncesc. Tot ce vreau acum este sa-mi repar acoperisul la casa, fiindca ploua pe mine. De celelalte,
m-am saturat!“
