Dupa o toamna ploioasa, prima zapada din aceasta iarna i-a gasit pe cei trei membri ai familiei Hoanta din Horezu cu casa plina de vase asezate in dreptul gaurilor din tavan si cu frigul in oase. Ca si anul trecut, ca si acum doi ani. Ruina in care locuiesc si-a pierdut de mult dreptul de a se numi casa. Doar briul de sirma strins in jurul peretilor crapati ii mai amina prabusirea. Locatarii au facut ce au putut. Cirpeala de mintuiala, cu ce s-a nimerit prin curte, ca bani de materiale sau de mina de lucru, de unde?! Beciul a cazut de mult si pentru ca podeaua sa nu se surpe, Elena si barbatul ei au asezat strategic citiva stilpi de lemn, indoiti cu timpul sub greutatea poverii pe care trebuie sa o sustina. Acoperisul a fost „restaurat“ in aceeasi maniera, dictata de nevoie si de saracie: cu nailoane si cartoane gasite pe te miri unde, cerute de la vecini sau adunate de prin ghene. Pe ici – pe colo, citeva bucati de sindrila batute in cuie au rolul de a consolida amalgamul de materiale cu care au fost astupate gaurile. „Ne e si frica sa nu se prabuseasca peste noi. Stam aici eu, barbatu-meu si baiatul de 32 de ani. Da’ stiti cum e: mai trebuie sa mai si maninci, sa mai ai grija si de ai batrini, sa-ti mai cumperi si o haina pe tine…Pai, ce sa facem mai intii cu o pensie de un milion? Baiatul lucreaza cu ziua, barbatul – la fel, mai e si fie-mea, despartita si cu un copil. Si de nepotica nu poti sa uiti, chiar daca sta in alta parte…“, se plinge Elena Hoanta.
Apel catre oamenii cu suflet…si cu bani
Alaturi de ruina casei in care locuiesc acum, pe palma de pamint care a mai ramas in curte a fost turnata temelia viitoarei case. Dar, desi primul pas a fost facut acum patru ani, casa cea noua, in care, chiar daca nu sint lemne pentru foc, macar nu o sa ploua, a ramas numai la stadiul de vis. „Cu ce s-o facem, daca nu sint de nici unele?“. Intre timp, cele citeva gaini golase din gospodarie se plimba tantose pe „podeaua“ de beton.
Disperata, Elena a luat drumul primariei in cautare de ajutor, incurajata de vecinatatea cu primarul Nicolae Busa, care le cunoaste situatia. „I-am explicat ca e greu ca primaria sa ii ajute. Nu avem fonduri destinate pentru asa ceva si alta cale nu prea vad. Dar o sa incercam sa apelam la oameni cu suflet…si cu posibilitati materiale“, spune primarul, cu indoiala in glas.
