Lingurareasa

„La Vacaria“ din Secui, comuna Teasc, traieste Elena Sperius, de 58 de ani. De etnie roma, femeia locuieste intr-o camaruta, alaturi de alti patru nepoti de care are grija. Vaduva de peste zece ani, ca sa aiba din ce pune seara de seara pe masa un blid cu mincare, femeia si-a gasit o ocupatie.

Ea ciopleste, din bucatile de lemn gasite in zavoiul satului, linguri si cozi de sape si de topoare. Nu cistiga cine stie cit. Lingurile de lemn nu prea au cautare la oraseni, iar de cozile de sape se arata mai interesati consatenii. Cu 500 de lei, citi ia pe o lingura de lemn, sau cu un ciur de malai pe care il primeste pentru o coada de topor, nu face decit sa supravietuiasca.

Banii proveniti din vinzarea acestor produse sint bineveniti in casa in care ajutorul primariei de 675.000 de lei, reprezentind venitul minim garantat, este insuficient.

In cocioaba ei, femeia nu are cine stie ce. Tot ce cistiga se duce pe mincarea tuturor. Muncind cu ziua pe la oameni, femeia nu face decit sa-si deschida un fel de „cont“ prin vecini, pentru ca, la iarna, sa aiba de unde cere cu imprumut o piine. Pe nepoti i-ar da la scoala, dar e mai greu. Trebuie sa umble dupa acte, rechizite, incaltari si hainute pentru micuti. Fara lemne de foc, fara vreun ajutor de la reprezentantii de la centru ai etniei, Elena nu poate decit sa spere ca si iarna asta, ca si iernile trecute, o sa se descurce cumva.