Pentru reprezentantii Primariei Severin, oamenii strazii nu exista
La sfirsitul saptaminii trecute, in toata Europa s-a sarbatorit „Noaptea persoanelor fara adapost“. In majoritatea oraselor din Romania, municipalitatile au organizat mese colective, in care le-au oferit cadouri si o cina calda persoanelor fara adapost. In Drobeta Turnu Severin, desi zeci de oameni dorm sub cerul liber sau prin case parasite, oficialitatilor locale nu le place sa recunoasca acest lucru. Dinca Daniel Constantin, de 21 de ani, si Larisa Claudia Popescu, de 19 ani, sint numai doua dintre persoanele care au ramas pe drumuri si s-au refugiat pe strazile Severinului. Ei vor dormi, pentru a doua iarna, sub cerul liber.
Scopul manifestarii „Noaptea persoanelor fara adapost“ este acela de a sensibiliza societatea fata de problemele acestor persoane, total lipsite de drepturi. Reprezentantii Primariei Drobeta Turnu Severin nici nu vor insa sa auda de oamenii strazii.
„Nici nu stiu de unde au aparut pe strazi, ca noi nu avem asa ceva“, spunea primarul Constantin Dinu, la una dintre ultimele sedinte ale consiliului local.
Dupa parerea edililor locali, oamenii strazii au fost adusi, precum maidanezii, din alte orase, cu masinile, si aruncati la marginea municipiului Drobeta Turnu Severin.
Doi tineri – Dinca Daniel Constantin, de 21 de ani, si Larisa Claudia Popescu, de 19 ani, – si-au gasit un adapost intr-o bucata de nava dezmembrata, aflata in apropierea Colegiului Universitar din Drobeta Turnu Severin.
Parintii lui Daniel locuiesc in caminul Liceului „Domnul Tudor“, acolo unde si-au gasit adapost si alte familii ramase fara un acoperis deasupra capului. Parinti e mult spus, pentru ca, pentru Daniel, barbatul cu care traieste mama sa este al treilea, la cei 35 de ani ai femeii.
„Poate cineva se va gindi si la noi…“
Batut mai tot timpul si alungat de mama sa din camin, Daniel a ales sa stea pe strada. A terminat Scoala Profesionala la Vilcea, dar nu l-a angajat nimeni.
„Imi luam somajul si banii ii lua maica-mea. Ii bea pe toti, cu amantii ei, si eu nu ma alegeam cu nimic. La Severin, am fost si la primar, dar nu m-a ajutat cu nimic“, spune Daniel.
Pe strazi a intilnit-o pe Claudia, care nu si-a cunoscut niciodata parintii. Pina la 14 ani, fata a stat la Scoala Ajutatoare, iar pina la 18 ani, a stat in Bals, unde a lucrat croitorie timp de patru ani. Are mina taiata de la cot.
„Doi tigani m-au impins pe calea ferata. Au vrut sa ma violeze, m-au impins si eu am cazut. Atunci a trecut rapidul si mi-a luat mina. De la 18 ani, stau pe strada“, spune Claudia.
Cei doi s-au imprietenit si si-au gasit un loc unde sa doarma. In spatele Colegiului Universitar din Drobeta Turnu Severin, intr-o bucata de nava, si-au amenajat „dormitoarele“.
Singurul lor sprijin ramine cantina de ajutor social, de unde Daniel ia mincare. S-a imprietenit cu cei de acolo si mai ia o portie in plus, pentru Claudia. „Poate cineva se va gindi si la noi si va cauta o solutie“, spune Daniel.
Singurul lor prieten adevarat este Ionut, de 14 ani, care ii mai viziteaza din cind in cind. Au fost haituiti, batuti, umiliti si abandonati.
N-au cunoscut dragostea. Au ramas pe drumuri si s-au refugiat pe unde au putut. S-au adaptat astfel unei vieti fara sens, in care umanitatea a disparut. Ei se numara printre oamenii fara adapost, de care municipalitatea severineana nu vrea sa auda.
