Trei camere infricosetor de goale, ai caror pereti nu au vazut niciodata tencuiala. In locul ferestrelor, niste gauri mari, pe unde aerul patrunde zi si noapte fara a intimpina nici un obstacol. Apa nu se vede nicaieri, la fel cum nu zaresti nici un WC. In schimb, incaperile sint burdusite cu saci plini de sticle si de cutii goale. Intr-un colt, o bicicleta impopotonata cu zeci de abtibilduri troneaza grotesc linga cusca murdara a unui iepure imaculat. Printre aceste nimicuri, numite de proprietar „bunuri“, se plimba tacuti doi copii blonzi si firavi. In apartamentul cu pricina locuiesc de fapt trei copii. Trei copii si doi adulti. Unul dintre micuti nu se poate plimba insa alaturi de fratii sai. S-a nascut cu un handicap neuromotor, iar pentru el lumea din jur are o alta dimensiune. Picioarele lui sint in fapt picioarele tatalui, care-l poarta in permanenta in brate. Asa poate fi descrisa pe scurt viata familiei Stan din Macesu de Sus.
O familie pentru care viitorul nu inseamna decit saracie, mizerie si trei copii. Poate patru, daca mai da Cel de Sus.
Valentin Stan are 29 de ani si nu stie ce inseamna sa ai serviciu. Cu toate astea, el are deja responsabilitatea unei familii, a trei copii micuti, dintre care unul handicapat, si a unei neveste care nu este nici ea departe de copilarie. Femeia cu care Vali a ales sa-si imparta viata, fara a-i jura insa credinta in fata oamenilor, Claudia Constantin, abia a implinit 22 de ani.
„Am cunoscut-o cind avea 14 ani si am si luat-o de acasa. Nu am furat-o, am luat-o cu voia alor ei“, spune Valentin. Tinerii nu aveau nimic, dar asta nu i-a speriat prea tare. Nu stiau prea bine ce inseamna viata si ce reprezinta responsabilitatile. Au aflat insa peste doi ani, cind le-a venit pe lume primul copil, un baietel cu ochii ca peluzeaua, care s-a nascut insa handicapat. Desi are cinci ani, el nu stie sa mearga si sa vorbeasca. Au venit apoi pe lume inca doi baietei cu par balai si cu ochii albastri.
La prima vedere, acestia par sanatosi. Murdari, slabi, timizi, dar sanatosi. Desi unul are trei ani, iar celalalt a implinit patru, nici unul nu stie sa vorbeasca. Nu a avut cine sa-i invete; mama cautind ceva de lucru la o consateanca, iar tatal plimbind dupa el copilul bolnav, incercind sa mai obtina vreun ajutor banesc de pe la stat, ca-i greu cu trei copiii mici si fara nici un venit!
„Pai luam banii aceia de la stat, alocatiile copiilor si alocatia de handicapat si ce mai vine. Altceva n-avem. Ce sa facem?“, spune cu seninatate Valentin, privindu-si copiii care stau lipiti de picioarele tatalui lor.
Mai mult magazie decit locuinta
Familia Stan are o adevarata colectie de sticle goale, care zac abandonate intr-una din camerele apartamentului in care locuiesc. „Le-am strins pentru bulion, pentru la iarna“, spune Valentin privind la miile de sticle din fata lui. „Iar cutiile de carton am sa le pun pe foc la iarna“, continua minciuna barbatul.
Din toata locuinta, numai una dintre camere are geamuri, cea in care doarme intreaga familie. Restul incaperilor, inclusiv camarutele in care ar fi trebuit sa se afle baia si bucataria, sint transformate in depozite de deseuri.
In toata casa domneste o mizerie de nedescris, iar peretii raspindesc un miros inecacios de mucegai. Nicaieri nu se zareste nici o sursa de apa, iar Valentin spune cu seninatate ca familia isi face nevoile in fata blocului.
Marius Nicolaescu, primarul comunei Macesul de Sus, spune ca familia Stan nu este de prin partea locului, aceasta aciuindu-se in localitate si stabilindu-si domiciliul de voie, de nevoie intr-una din locuintele destinate altadata specialistilor agronomi.
Valentin nu stie cum ar putea sa-si schimbe viata si nici nu crede ca ar putea face ceva in plus pentru ca toti cei trei micuti sa poata trai mai bine. Sa munceasca? Hm… atunci ar avea venituri si nu ar mai putea beneficia de venitul minim garantat. Si cum sa renunti la niste bani care-i primesti aproape asa… pe degeaba.
