Multi dintre locuitorii din Farcasesti sint oameni sarmani, care n-au loc de munca si nici prea mult pamint. Nici cei care au teren nu prea fac mare lucru cu el, pentru ca pamintul din aceasta zona nu este foarte fertil. Pentru ca dealurile sint pline de fier ramas de la exploatarile miniere, multi dintre oameni il aduna si apoi il predau la centrele speciale. De cele mai multe ori primesc doar citeva zeci de mii de lei, cit sa le ajunga de o masa pentru ei si copii.
Dealurile care inconjoara Farcasestiul scot mereu la suprafata cite o bucata de fier ramas de la cine stie ce utilaj minier. Fie vara, fie iarna, cei care nu au alta sursa de venit pleaca sa cutreiere prin fostele exploatari pentru a gasi fier vechi pe care sa-l vinda. In toata comuna functioneaza cinci centre speciale de colectare a fierului. Pretul de achizitie este de 1.200 de lei pentru fiecare kilogram.
Lacramioara Podaru, din satul Pesteana de Jos, este asociata la un centru de fier vechi deschis in urma cu un an. Femeia spune ca afacerea nu este prea grozava, iar de cind s-a apucat de acest gen de comert a strins maxim 200 de tone de fier. „Noua ne ramin 200 de lei la kilogram. Pina ajunge sa fie refolosit, fierul trece prin vreo cinci miini si fiecare isi ia partea sa. Pretul final de predare este de 2.800 de lei“, a spus Lacramioara Podaru.
Oamenii pleaca sa caute fier iarna, cind nu mai au ce minca
Toata afacerea se deruleaza in curtea unei case unde zace un morman de fier si un cintar. In gramada de fier se pot vedea atit piese din utilajele ramase de la mina, cit si diferite obiecte casnice care nu mai pot fi folosite. Lacramioara Podaru spune ca in unele zile nu vine nimeni cu fier, iar uneori abia stringe citeva zeci de kilograme. Ca sa merite sa taxeze o masina pentru transport, femeia asteapta si saptamini in sir. Nici anotimpul nu este prea potrivit. Cei care string fier apeleaza la aceasta masura extrema in special iarna, cind nu mai au nimic prin gradina si nici la muncile agricole nu mai pot merge.
„In general, sint cam aceiasi, oameni amariti care nu au din ce trai. Mai ales iarna vin, cind nu mai au ce minca. Aduce fiecare ce gaseste pe dealuri sau chiar pe acasa. Cind string sirma ramasa de la benzile de cauciuc arse, sint negri de nu li se vad decit dintii. N-au ce face. Umbla o zi intreaga si seara pleaca la copii cu citeva zeci de mii de lei“, a spus Lacramioara Podaru.
