Cit de firava e linia dintre normal si anormal, cit de fin e mecanismul care face din tine om responsabil sau nebun de legat! Uneori e suficient un singur cuvint, o simpla fraza, ca sa iti dai seama ca omul aparent normal din fata ta e, de fapt, un om bolnav. Iremediabil. Iar in satul Secui, comuna Teasc, mintea oamenilor parca e din ce in ce mai fragila in fata realitatii dure.
„Port in mine un monstru celular care traieste de 30 de ani in pielea mea. A fost implantat de doctori si lucreaza in mine, fiind controlat de ei prin unde electromagnetice, cu ajutorul statiilor de transmisiune. E o chestie de virusologie si stiu ca nu se poate trata pentru ca la noi nu exista sectie de virusologie. M-am interesat. De la 14 ani aud in ureche vocea care imi comanda sa cheltuiesc banii si sa sparg geamurile de la casa“. Acesta nu este un fragment de literatura SF, este declaratia serioasa a unui om care crede cu tarie in spusele sale.
Marin Virvoreanu, zis Taipan, locuieste in satul Secui, comuna Teasc, are 46 de ani si spune ca sufera de „sindrom discordant“. Nu e violent, dar, daca apuca sa consume ceva alcool, s-ar putea sa nu se limiteze doar la spartul geamurilor. Barbatul s-a pensionat pe caz de boala si, ramas singur, si-a canalizat intreaga energie incercind sa se vindece. Cel putin asa le spune tuturor celor care au vreme sa il asculte. Cauta cu perseverenta oamenilor bolnavi mintal un laborator de virusologie. Ani la rind, a cerut ajutor pe la toate autoritatile, de la spitale, presedintie, ministri, senatori, ziare si chiar pina la SRI. Ce l-a durut cel mai mult a fost faptul ca nimeni nu i-a raspuns, iar rabdarea lui, ca si timbrele se apropie de sfirsit.
„Am scris peste tot, si la presedintie, si la Ioan Mircea Pascu, la Adrian Nastase, doctorului Vladimir Ieseanu, la SRI, lui Adrian Paunescu… dar nimeni nu mi-a raspuns! Nimeni nu vrea sa ma ajute sa scap de chinul asta!“, spune Taipan. In afara de povestea cu monstrii celulari, omul pare normal, consatenii il agreeaza pentru ca e vorbaret si hitru. Multi glumesc cu el, citiva il provoaca: „Ia zi ma, Taipane, cum e cu monstrii aia?!“ Omul nu sta mult pe ginduri: „Pai cum, nu stii?! Port in mine un monstru celular….“
Nici cu Filda nu e de glumit
„O gasii pe mama trintita jos si plina de tarinaaa… Cred ca o batura astia din spatele casii, ca asa fac ei mereu, m-au batut si pe mine si m-au amenintat ca ma omoara… mi-au zis ca sint nebuna si m-au trimes la Craiova, ca eu
n-am ce cauta aci, la mama… ce stiu ei?! Ei stiu ca eu am organismul blocat din cauza patronului?!“, se jeluia cui statea sa o asculte Dina Firau, din satul Secui, comuna Teasc.
Pe femeia de 45 de ani, oamenii o cunosc mai mult sub numele de Filda, iar celebra in comuna au facut-o scandalurile repetate pe care le are cu vecinii din spatele casei. Si nu numai cu ei. Ca si pe Taipan, oamenii insa o tolereaza, o asculta daca au vreme si clatina compatimitori din cap: „Biata Filda, cite a mai patimit si ea!“.
De citiva ani, femeia sufera „cu capul“, cum spun unii, evitind sa afirme ca Filda e nebuna. De nici doua luni s-a mutat din Craiova la tara, la mama ei. Unii spun ca e bine ca Filda sta cu „a batrina“, o mai ajuta, o ingrijeste si, apoi, „e si ea linistita“. Dar nu vecinii! E greu sa spui a cui e vina, cine pe cine provoaca sau care dintre protagonistii scandalului are mai multa dreptate. Iar reclamatiile curg girla!
Autoritatile din comuna incearca din rasputeri sa calmeze spiritele, dar cum Filda nu se lasa usor convinsa, iar vecinul, Ion Enache, nu mai suporta scandalurile si tipetele, numai timpul poate sa le rezolve pe toate. Si medicamentele, pe care Filda promite solemn sa le ia.
Ruda, ruda pin’ la… buda!
De la bataia administrata mamei ei, supararea Fildei s-a extins pina la poarta gradinii, strins legata cu vreo sase sirme contorsionate. Dincolo de gard, incepe „stapinirea“ vecinilor, iar faptul ca WC-ul celor doua femei se afla in apropiere alimenteaza din plin obsesia Fildei ca ar fi urmarita chiar si acolo.
Desi Filda sustine sus si tare ca ea si mama ei sint terorizate de vecini, batrina Constantina Amza n-are nimic cu nimeni, iar cu vecinii din spatele casei, cu care mai e si ruda, nici atit! „Io nu ma cert cu ei, ca ma am bine cu ei; taica Andrei si cu neica Petrica au fost frati. Nu m-au batut, de ce sa ma bata?!“, se mira batrina. Se lamureste curind si misterul cazaturilor batrinei; femeia de 72 de ani sufera de epilepsie, iar in timpul crizelor cade din picioare, oriunde s-ar gasi.
Da’ ce pricepe Filda?!
