Hanul Preajba – o ruina renovata

Hanul Preajba cu lacul lui cu tot se numara printre locurile de agrement din aproprierea Craiovei, cotat in urma vreo 10-12 ani la valoarea unei statiuni de pe Litoral. Tot olteanul venea aici la sfirsit de saptamina – cu rata sau cu masina – daca numarul de inmatriculare ii permitea sa faca o baie, sa spele un covor sau sa se mai intremeze cu un mititel-doi.

Printre rate, giste si o balega de cal, familia se aseza pe paturile cadrilate si se bucura de timpul liber si de conditiile rustice fermecatoare. Pe la vremea prinzului, cind soarele pripea mai tare, se tragea mai la umbra, scotea din sacosa de tercot citiva castraveti, doua-trei rosii si o bucata de brinza linga mititei si isi potolea foamea. Inca o baie, siesta la umbra, apoi se incarcau cu mic cu mare in Daciile 1300 si se grabeau spre o noua saptamina in cimpul muncii, purtati clipa de clipa de amintirea orelor petrecute la Preajba.

August 2002 – poarta impunatoare a Hanului este proaspat vopsita. Firma din fier forjat da bine pe zugraveala alba si te imbie inauntru. Liniste, cald, un latrat indepartat de ciine. Intri, ca nu mai rezisti. Constructie veche, de curind restaurata. Flori, copaci, casute din lemn. In spate, lacul. Cam murdar si tot cu rate. Plaja pustie, doar vreo trei-patru copilandri si-au lasat vacile mai incolo si se balacesc dezbracati pina la briu.

Pe undeva, mai departe, o forfota neobisnuita iti atrage privirea: strandul, aproape ascuns de plopi si, mai sus, piscina lui Danciulescu, plina ochi de tineri cu masini sclipitoare. La „balta“ – nimeni. Nici un cearsaf pestrit, nici un trup zvintat de soare. Casutele, aerisite si cu lenjeria schimbata, sint pustii si zavorite, terasa se topeste sub soarele dogoritor, pustie si ea, cu scaunele intoarse pe mese.

Ora 13.30, miezul verii si vacanta – nici tipenie de om la balta la Prejaba. Trei angajati isi fac de lucru prin cladire, departe de arsita. Se renoveaza interiorul, in citeva saptamini vor fi gata cele trei apartamente, probabil de protocol. Mobilier nou, tot din fier, incaperi luminoase, spatioase.

„De 1 Mai n-am avut nici un client. Nu a venit nimeni, ca niciodata. In alti ani nu mai erau locuri libere“, spune o chelnerita. „Nici la terasa nu mai vin. Poate doar la sfirsit de saptamina, seara, cind e racoare. Nu se face insa vinzare. Oamenii nu mai au bani, iar de gatit nu se mai gateste. Se strica mincarea degeaba, ca oricum nimeni nu o cumpara. Din cind in cind, se mai organizeaza o masa festiva, se inchiriaza localul. Atunci se fac pregatiri ca de sarbatoare.“

„Hanul are 270 de ani vechime. Apartinea lui Boieru’, unul Stancalie, care acum il revendica impreuna cu unul din lacuri. In prezent, hanul este inchiriat de <<Corealis>>, fost ICSAP. Prin ’75-’80, cind Vasile Bulucea era prim-vicepresedinte la judet, a fost ultima data renovat in intregime. Atunci au fost construite si casutele. Deocamdata, Primaria Malu Mare nu poate face nimic. Asteptam sa expire contractul – peste doua luni. Dupa care se vor face demersurile necesare de scoatere la licitatie“, spune Gheorghe Stanescu, viceprimar.

Pina se va gasi insa cineva care sa stie ce sa faca la „balta“ Preajba, oltenii vor fi nevoiti sa-si cautre alte locuri de distractie. Nu atit de rustice, si nici atit de accesibile in ceea ce priveste preturile, este adevarat, dar poate mai bine amenajate si ingrijite.