Vara, cind orasenii isi fac planuri de concediu si viseaza sa ajunga pe plajele cele mai frumoase din lume sau in zonele montane cele mai pitoresti, taranii sint ocupati cu muncile cimpului. Multi dintre ei nici nu stiu ce este acela un concediu de odihna sau o vacanta. Nu au fost niciodata la munte, la mare sau macar intr-o statiune balneoclimaterica unde sa isi trateze bolile. Ei nu stiu decit sa munceasca de dimineata pina seara, de primavara pina iarna.
Zilele toride de vara ii fac pe oameni sa viseze la locuri racoroase, chiar daca bugetul nu le permite nici macar sa paraseasca satul in care locuiesc. Dar viata de la sat nu-i impiedica sa isi doreasca sa ajunga sa vada locuri de care doar au auzit sau cei mai norocosi le-au vazut la televizor. Ei traiesc cu amintirea vremurilor bune, cind isi puteau permite sa plece intr-o statiune. Despre sejururi pe Litoral nici nu poate fi vorba, pentru multi dintre ei, Marea Neagra insemnind doar un punct pe harta.
Petrus Stroie, primarul comunei Goiesti, spune ca nu a mai fost in concediu de odihna de cind a devenit primar: „Am mai fost intr-un concediu medical doua saptamini, dar in concediu de odihna nu am fost din 1996“. El isi aminteste cu nostalgie de cea mai frumoasa perioada din viata lui: anii de studentie.
„Cind eram student la Oradea, am trait cei mai frumosi ani. Atunci am fost la Baile Felix si mi-am propus sa ma duc in fiecare an. Insa, anii au trecut si eu nu am mai ajuns la Felix. Viata m-a purtat prin toata tara. M-am nascut in Oltenia, studiile le-am facut in Ardeal si am fost repartizat ca profesor de matematica si de fizica in Moldova“.
Problemele din primarie, lipsa timpului si a banilor il impiedica sa mai plece intr-un concediu de odihna, chiar si in Romania, pentru ca in afara granitei nu poate deoarece nu are pasaport. Primarul a mai spus ca, daca ar fi putut sa prinda un post chiar si in virf de munte, acolo raminea si nu venea in Oltenia. „Oltenii sint oameni rai!“
18 zile la bai intr-o viata de om
Maria Funga, de 74 de ani, din Melinesti, a spus ca a fost plecata o singura data in statiune: „Am fost la bai in urma cu cinci ani. Sufar de reumatism si m-am dus 18 zile la Calimanesti. Mi-a placut tare mult acolo. Acum mi-e frica sa plec de acasa. Sint batrina si poate mor pe acolo. Nici nu prea am bani, pensia fiind destul de mica“. In zilele fierbinti de vara, baba Maria isi paste vaca pe izlaz si are grija de gospodarie: „Asa trec zilele mele. Noi, taranii, nu avem vacanta. Cind eram mai tinara si munceam la spatii verzi, la Novaci, mai urcam pe munte. Sint singurele amintiri frumoase de la munte pe care le am. Acum mai vine baiatul meu si ma ia la el, la Bucuresti. In rest, stau aici, in sat“.
Badea Constantin, de 75 de ani, din satul Fintina, a spus: „Marea Neagra? N-am vazut-o decit la televizor. Ma gindesc ca este ca o balta mai mare. Mi-ar placea sa ma duc chiar si acum, la batrinete, insa nu sint bani. Pensia este mica si abia imi ajunge sa platesc muncile cimpului. Cind eram mai tinerel, ma duceam la Herculane cu nevasta si cu copiii. Era frumos, dar a fost demult.“
Anghel Constantin, din Malaiesti, si-ar dori sa mearga la mare: „Desi am 65 de ani, daca mi-ar plati cineva biletul de tren si de cazare, uite, acum m-as urca in tren! N-am vazut niciodata marea. Nici macar Dunarea nu stiu cum arata. Stiu sa le arat nepotilor pe harta, daca e nevoie. Toata viata n-am stiut decit sa muncesc ca un bou la jug, sa fac avere pentru copii. Noi am apucat alte timpuri, nu ca tinerii de acum“.
