Mama a 11 copii si parasita de toti

Maria Trandafir a tinut trei barbati la viata ei. Cel putin asa spune ea, cu toate ca oamenii din Mirsani ar banui-o de mai multi. Oricum, Maria nu s-a maritat niciodata, n-a facut acte cu nici unul.

Copiii insa s-au tinut sir: 11 cu totii, si morti, si vii. Acum i-au ramas in viata doar opt, ailalti s-au dus ori de boala, ori de vreo nenorocire. Acasa are trei : doi baieti si o fata. Unul e la liceu – „e vai de capul lui ca nu invata“ – al doilea e Bebe, cu tumora la cap – „au zis doctorii sa-i taie capul si sa-l puna deoparte, ca n-au ce-i face“ .

Fata, tot Maria o cheama, sta cu maica-sa de dimineata si pina seara. Ea e singura care o mai ajuta pe femeie la treburile casei ori la munca prin sat, pe la oameni. Se duc amindoua cu ziua, la porumb, la cartofi, la lubenita.

Cu banii cistigati, mai pun de o tocana sau de o fiertura sa astimpere foamea barbatilor, ca sint tineri, in putere si cer de mincare. In rest, n-au mare lucru de facut cu banii. Casa n-a cazut, a fost bine priponita in pamint de la inceput, iar Maria nu sta sa se gindeasca la asa ceva. De bine, de rau, are ce baga in gura, iar astia de linga ea nu sint multi. I-a crescut, de-acum sa faca ei mai mult daca pot.

Maria nu mai stie aproape nimic de ceilalti copii. Din cind in cind, cite unul ii mai trimite o vedere, o vorba prin cineva. Poate chiar vin sa o vada, dar asta se intimpla rar, iar femeia abia daca mai stie cine a venit la ea.

„Pe un baiat l-am dat de suflet….Cristian i-o zice. L-am facut demult, nu stiu cind. L-am dat maricel, mergea in picioare…Mai vine pe la mine, dar asa, pe furis, sa nu afle tata-sau care l-a luat “…

Nici despre ceilalti nu stie multe femeia. O fata a plecat de acasa de aproape 20 de ani. Ii mincase porcul degetele cind era mica si s-a dus la scoala ajutatoare din Craiova. De aici a plecat la facultate la Iasi. Acum e in Franta de doi ani.

„Venea pe la mine in vacanta. Mi-a trimis acum citeva luni niste poze cu casa in care sta, cu prietenii ei de acolo. Zice ca e bine si ca o sa mai vina sa ma vada “.

Niciodata Maria nu a dus grija copiilor sai. I-a facut, i-a dat. „S-a spalat pe miini de ei, n-a crescut pe nici unul. Si pe astia de acasa, Dumnezeu i-a adus unde sint acum, nu ea“, vorbesc oamenii. Fara avere, fara scoala, fara rude si prieteni, Maria Trandafir a dus viata cum a stiut ea mai bine.

De pe o zi pe alta, ba cu unul, ba cu altul. Dumnezeu i-a dat copii, dar nu si cu ce sa-i tina. Si doar nu era sa-i lase sa moara de foame in batatura. Le-a dat drumul sa plece care pe unde a putut.

„O fata s-a bagat servitoare pe mincare si casa“, isi mai aduce aminte Maria de un copil. Dar nici pe asta nu stie cum il cheama. Si nici cind l-a facut.

Se lauda Maria Trandafir peste tot cu copiii ei. „Sint in strainatate, au facut scoli. Copii buni, de!“ Dar lumea nu o asculta. „Halal mama! I-a facut gramada si cu ce a ramas? O sa moara singura, ca n-a stiut sa tina de nici unul…“