Adeseori, pragul cabinetului meu este trecut de persoane in a caror privire se citeste „am fost pe la atitia medici, tu esti singurul care mi-ai scapat“. Motivul il reprezinta manifestarile fiziologice, mai mult decit deranjante, care vin in contradictie cu toate rezultatele analizelor medicale facute: perfect sanatos. Aceste persoane au sentimentul subit, neasteptat si deseori coplesitor al terorii si aprehensiunii acompaniat de simptome somatice la nivelul multiplelor organe si sistemelor, cum ar fi dispnee, palpitatii si slabiciune, similare cu cele care survin in cursul unui efort fizic intens sau intr-o situatie amenintatoare de viata. Acestea apar deseori brusc si fara atentionare, cind individul este implicat intr-o activitate relativ neamenintatoare si nestresanta, precum intrarea intr-un magazin, conducerea unei masini sau lucrul la birou. Persoana respectiva devine nelinistita, transpira si este coplesita de sentimente de teroare, frica si de un destin tragic iminent. Dispneea se poate produce cu o senzatie subiectiva de strangulare sau de sufocare, iar palpitatiile si durerile toracice sint uneori atit de severe, incit crede ca are un atac de cord sau ca moare.
Aceasta este „cartea de vizita“ a atacului de panica. Simptomele prezentate mai sus ating virful in mai putin de zece minute si se remit in 20 pina la 30 minute. Cel mai frecvent, primul atac survine departe de casa, deseori intr-o situatie in care persoana se simte prinsa in capcana sau preocupata ca se afla in centrul atentiei. Raspunsul obisnuit este de a obtine ajutor, uneori mergind la cabinetul medicului sau camera de urgenta, dar teama de obicei scade in acest moment. Dupa atacul de panica urmeaza frecvent oboseala sau epuizarea si pacientul poate dormi.
Panica se estimeaza ca survine la unu pina la doua procente in populatia generala si este o afectiune recidivanta. Cea mai frecventa virsta de aparitie este sfirsitul deceniului al doilea si inceputul deceniului al treilea de viata. Panica tinde sa fie familiala si atit tulburarile anxioase, cit si cele afective deseori coexista in aceeasi familie. Daca o persoana este diagnosticata cu panica, mai mult de 18 procente din rudele de gradul intii vor avea aceasta boala. Mai mult, studiile pe gemeni au demonstrat o incidenta crescuta la gemenii monozigoti, sugerind ca tulburarea anxioasa de panica poate avea o baza genetica.
Dupa atacuri repetate de panica, unii indivizi dezvolta anxietate anticipatorie, incercind sa evite acele situatii care au fost cuplate cu atacuri de panica in trecut. Multe persoane, in special femeile, cu un raport de doi la unu fata de barbati, dezvolta agorafobia – o teama irationala de a fi singur sau in locuri publice. Fara un tratament psihoterapeutic, evolutia atacurilor de panica si agorafobia pot duce la un regim de viata restrictiv, marcat de preocuparea cum sa se evite acele situatii care pot declansa un atac.
Alte complicatii ale panicii sint depresia majora si abuzul de substante. Aproximativ 60 pina la 90 procente din pacientii cu panica dezvolta la un moment al vietii lor o depresie majora si 20 procente au o tentativa de suicid.
Criterii de diagnostic pentru panica
A. In anumite momente, in cursul tulburarii au survenit unul sau mai multe atacuri de panica (perioade distincte de teama intensa sau disconfort); acestea au fost (1) neasteptate si (2) nedeclansate de situatii in care persoana a fost in centrul atentiei celorlalti
B. Fie patru atacuri s-au produs in decursul unei perioade de patru saptamini, fie unul sau mai multe atacuri au fost urmate de o perioada de cel putin o luna de teama persistenta ca va avea loc un nou atac.
C. Cel putin patru din urmatoarele simptome care se dezvolta cel putin in cursul unui atac:
1. Scurtarea respiratiei (dispnee) sau senzatii de sufocare;
2. Ameteala, senzatii de nesiguranta sau de lesin;
3. Palpitatii sau tahicardie;
4. Tremuraturi sau frison;
5. Transpiratii;
6. Senzatii de strangulare;
7. Greata sau suferinta abdominala;
8. Depersonalizare sau derealizare;
9. Amorteli sau senzatii de furnicaturi (parestezii);
10. Imbujorare sau frisoane (valuri de caldura sau senzatii de frig);
11. Durere toracica sau disconfort;
12. Teama de moarte;
13. Teama de a-si iesi din minti sau de a face ceva necontrolat.
In pragul iminentei atacului de panica, ca prim ajutor, ne pot fi de folos urmatoarele reguli:
1. Amintiti-va ca, desi sentimentele si simptomele dumneavoastra va inspaiminta foarte mult, acestea nu sint daunatoare sau periculoase;
2. Intelegeti ca prin ceea ce treceti dumneavoastra nu sint de cit niste reactii exagerate la stres a organismului dumneavoastra, de altfel sanatos;
3. Nu va luptati cu sentimentele dumneavoastra, sau sa incercati sa le indepartati. In plus, cu cit esti mai dispus sa le „privesti in fata“, cu atit ele vor deveni mai putin intense;
4. Nu adaugati panicii dumneavoastra gindul „ce mi se va intimpla?“. Acest gind negativ, irational, „contracarati-l“ cu un „ei si ce!“.
5. Ramineti ancorati in prezent. Analizati ce se intimpla cu adevarat, comparativ cu ceea ce credeti dumneavoastra ca „s-ar putea“ intimpla;
6. Evaluati in permanenta nivelul fricii dumneavoastra pe o scala de la 1 la 10, observind cum acesta creste si scade. Veti remarca faptul ca nivelul fricii dumneavoastra nu va sta la un nivel inalt pentru mai mult de citeva secunde;
7. Observati ca atunci cind renuntati sa mai adaugati, la teama dumneavoastra, alte ginduri generatoare sau amplificatoare ale fricii, aceasta teama va incepe sa se estompeze;
8. Fiti mindru de dumneavoastra, de progresul pe care tocmai l-ati facut si ginditi-va la cit de placut va simtiti in acel moment;
9. Amintiti-va de acel nivel 10 al atacului de panica, care este, dupa dumneavoastra, „cel mai rau“. Acela este confortul pe care l-ati avut inainte de nivelul 10. Acesta a fost groaznic, dar temporar, iar tu ai supravietuit. Nimic rau nu s-a intimplat. Tu tocmai te-ai confruntat cu „ce-i mai rau“.
