Unul din cele mai napastuite sate din Schela este Gornacel. De peste opt luni, de cind au ramas fara apa, satenii sint nevoiti sa mearga patru-cinci kilometri cu carutele la lacul din Simbotin. Apa de aici are o calitate indoielnica, nefiind buna pentru consumul uman. Oamenii o folosesc pentru adaparea animalelor si la spalatul rufelor. Peste 700 de persoane sint in pericol de a se imbolnavi din cauza lipsei apei potabile, desi a existat si exista posibilitatea ca problema sa fie rezolvata. In anul 2000, o firma din Gorj a inceput o investitie de aducere a apei la Gornacel, insa a fost oprita in mod inexplicabil, peste 500.000.000 de lei evaporindu-se la fel ca si apa din fintinile satenilor. Nimeni nu s-a mai interesat de soarta banilor dusi pe apa simbetei.
Ionica Lupulescu nu are serviciu si de trei ori pe zi este nevoita sa mearga la lacul din Simbotin pentru a face rost de apa. „Toata lumea vine cu carutele, cu galeti, cu butoaie. Nu avem ce sa facem. Parca am fi in desert. Nimeni nu ne mai ia in calcul si ne-am obisnuit. Se putea trage o conducta si pe la noi prin sat! Cei de sus au alte probleme mai importante decit apa noastra. De sapte luni umblu cu calul asta de i-au iesit coastele, ca sa aduc apa. Iau de la o pompa care e mai la vale, in sat. Parca am fi in Africa!“, a spus revoltata Ionica Lupulescu.
In incercarea de a continua investitia lasata de izbeliste, primaria a achizitionat 2.000 de metri de conducta, insa ar mai fi nevoie de vreo doua miliarde de lei pentru ca satenii din Gornacel sa poata sa bea si ei apa. Acesti bani sint insa de negasit la Consiliul Judetean Gorj. Mai mult decit atit, unii sefi de aici nici nu cred ca satenii au ajuns sa care apa din lacul din Simbotin, pentru a-si adapa vitele.
