Minica Tosa, barbat pirpiriu si scofilcit la nici 50 de ani, traieste de azi pe miine in Belcin, comuna Calopar. Satul se termina cu el: pe cea mai prapadita ulita, cind dai in vale, e casa lui, tot scofilcita ca si stapinul, cu tencuiala cazuta si mincata de saracie.
„Si-a luat pe cap nebunele“
„Vai si amar de Minica!“, zice lumea mai miloasa, „si-a luat pe cap nebunele“. De vreo doi ani a adus-o Minica in casa pe Constanta, femeie saraca de duh si mama a doua fete la fel de harazite de la Cel de Sus. Dora are 16 ani, certificat de handicapat si un copil din flori. De cind s-a lasat de scoala (in clasa a V-a), a devenit o gura-casca. Pe fata a facut-o cu unul, Marius, din Dilga. Omul a lasat-o repede pe Dora, nu-i trebuia nebuna in casa, si s-a insurat. Pe copil l-a dus mama-sa, intr-o zi, la Craiova si l-a lasat intr-un orfelinat. Ca nici ea n-avea trebuinta de plod, cind nu dadea pe acasa cu saptaminile, inhaitindu-se cu toti derbedeii si tiganii. Abia daca o razbea foamea, venea cu fitecine la Minica sa ceara bani. Cind nu-i da, fura. Isi lua cu ea ce avea nevoie si pleca iar la cutreierat. N-avea ochi nici pentru mama-sa, nici pentru sora mai mica, ramasa fata in casa. Iuliana nu se mai duce nici ea la scoala. Are 14 ani si e in clasa a VIII-a, la Scoala Ajutatoare de la Segarcea. Dar cartea nu-i place si, daca tot n-o duce capul, Minica a lasat-o acasa, sa poarte de grija bataturii. Avere nu au, doar o bucata de pamint. Nu tu vaca, nu tu cal, nu tu oratanii. Un ciine, Ursu al lui Nelu, ciobanul, s-a aciuit prin curte si-si mai gudura blana. Ii mai poarta Iuliana de grija si lui frate-sau. E mic, abia are un an de cind l-a facut Constanta cu Minica si cere in brate toata ziua. Asa ca Iuliana il urca in spate si isi vede de-ale ei.
Saracia isi are luxul ei
„Vai de capul lui!“, mai zic muierile prin sat, „ca e trintor si betiv“. E adevarat ca i-a dat Dumnezeu lui Minica darul bauturii, dar atita placere mai are si omul de la viata. Dupa 30 de ani de munca ba la CAP, ba cu ziua, pe la oamenii din sat, i s-a urit cu traiul si isi ineaca amarul intr-o litra de tuica. La toata saracia, o sticla in plus sau in minus nu se cunoaste. Si acum are ceva bani, ca doar a vindut magazia de boabe. De-ale gurii se ingrijeste muierea, ca de-aia a luat-o. Ori s-o indura vreun vecin sa le aduca o strachina de fiertura.
