Burse scolare se dau doar pentru saracii saracilor
Scolarii saraci trebuie sa invete foarte bine si eventual sa mai fie si bolnavi de TBC pentru a putea primi fabuloasa suma de 70.000 de lei pe luna, cit reprezinta bursa sociala. La Virvoru de Jos, doar opt elevi indeplinesc conditiile pentru a primi bursa sociala. Alti opt copii, desi provin din familii sarace, fara nici o sursa de venit, nu mai primesc bursa deoarece nu sint si bolnavi. Ministerul Educatiei si Cercetarii a decis sa reduca numarul beneficiarilor de bursa sociala de la 5% la 2%.
Dragoia, satul cu sase copii
Dragoia este satul cu cei mai putini copii. Sase. Doi sint in clasa intii, unu in clasa a doua, doi in clasa a treia si inca unul in clasa a patra. Scoala din satul Dragoia, cu clasele I – IV, are un singur invatator care preda la toate clasele. „In timp scoala din sat se va desfiinta pentru ca nu mai sint copii. Urmatoarea scoala este la trei kilometri la Ciutura si erau prea mici copii ca sa-i aducem pe jos la scoala“, a spus directorul scolii.
Legea Lupu e greu de aplicat
Aplicarea Legii 1/2000 il pune in dificultate pe primarul comunei Virvoru de Jos. Conform solicitarilor, el mai are de dat la oameni 1.053 de hectare de teren, iar disponibile mai sint doar 531 de hectare. Restul pamintului a fost ocupat de catre un agent economic care sustine ca are documente pe pamint. Primaria a dat societatea in judecata, insa deocamdata nu a avut cistig de cauza. „Este o problema spinoasa. Nu avem de unde sa luam pamintul. Probabil ca ii vom trece la despagubiri“, a spus Nicu Tabacu, edilul-sef al comunei.
„Imparteala pamintului s-a facut din birou“
Nici Legea 18/1991 nu este usor de aplicat la Virvoru de Jos. „Imparteala pamintului s-a facut din birou. Acum, intr-o tarla de 120 de hectare nu gasim circa 3,5 hectare. Pamint care este muncit de oameni, fara a avea act de proprietate pe el si pe care noi nu putem sa-l delimitam. Ca sa putem sa-l dam celor care il au de drept si sa eliberam titlurile de proprietate trebuie sa remasuram toata suprafata de teren pe care o avem“, spune primarul comunei.
Circuitul banilor… in natura
Noroc cu venitul minim garantat ca altfel primariile nu mai incasau in vecii vecilor taxele si impozitele la bugetul local. Vor, nu vor, beneficiarii Legii 416, in momentul in care isi ridica banii, trebuie sa-si achite si darile catre buget, altfel risca sa fie executati silit, asa cum scrie la carte. „Decit sa le iau tigla dupa casa mai bine le opresc din venitul minim garantat“, isi justifica decizia Marian Duta, primarul comunei. Fac primarii cum fac si banii ramin tot la buget. Ca de, trebuie sa contribuie si ei cu 20% din venitul minim garantat.
Apa este mai scumpa ca aurul
La Criva, apa este cel mai de pret bun al satenilor. Cine are fintina in curte se poate considera bogat. Pentru ca pinza freatica este la peste 45 de metri adincime, in tot satul sint doar patru fintini stradale. Primarul este optimist si spera ca, in curind, apa sa nu mai fie o problema in Criva: „Sintem prinsi intr-un proiect cu Banca Mondiala de alimentare cu apa si in curind vom demara lucrarile“.
„Economie“ chiar si la primarie
Primaria Calopar a inaintat un proiect de consolidare a propriului sediu si de construire a unor anexe. Pina in prezent, suma de care dispune este de 450 de milioane de lei, insuficienta insa pentru realizarea proiectului. Din acest motiv, edilii comunei nu s-au mai gindit si la alte investitii, necesare de altfel. Asa incit biroul primarului este luminat de un singur bec, desi lustra aurita ar mai putea gazdui vreo patru.
In loc sa-si faca rondul, politistii joaca table
Politistii din Calopar au ajuns subiect de discutii pentru primarul Ion Chirea. Vorbind despre frecventele atacuri ale hotilor care isi fac treaba in voie prin satele comunei, acesta reclama neseriozitatea politistilor. „Cea mai a dracu’ saminta e aia de militian: rasare si in mijlocul asfaltului“, graieste, intelept, Ion Chirea. Caci „la asflat“ este locul sfint din fata Postului de politie Calopar, unde militienii se invrednicesc la o partida de table sau septica, uitind sa-si faca rondul prin satele invecinate. Cea mai apriga dorinta a primarului din Calopar este sa dispara traditionala curte taraneasca. Urmind un curs de specializare prin strainatate, Domnia sa a venit acasa cu sacul plin de idei inovatoare, menite sa-l introduca pe taranul roman fix in Europa. Una dintre aceste idei este inlocuirea gardului din scindura cu cel verde, din pomisor ornamental, dupa modelul occidental. Astfel, imaginea satului ar fi schimbata. Comuna Calopar este atestata documentar din secolul al XVI-lea. Din informatiile obtinute de la primarie, se pare ca si-a luat numele de la un obicei al locului. Pe timpuri, batrinii satului se stringeau pe deal, sub un par, unde dezbateau cele mai arzatoare probleme ale satului. Mai tirziu, sintagma „ca la par“ devenise un fel de exemplu frecvent utilizat, de unde astazi denumirea „Calopar“.
