• La zeci de kilometri de Craiova, elevii din Caraula sint nevoiti sa afle abia pe bancile scolii ce este un tren, un cinematograf sau un teatru • Dascalii din comuna au doua alternative pentru a face fata saraciei, ori se intorc la munca pamintului, ori isi schimba meseria
La Caraula, 358 de copii sint cuprinsi intr-o forma de invatamint, 80 dintre ei fiind la gradinita, 155 urmind clasele primare, iar 123 pe cele gimnaziale. In comuna exista o gradinita si o scoala cu clasele I-VIII, unitati de invatamint care-si desfasoara activitatea in doua localuri. „Primaria ne-a sprijinit enorm pentru repararea localului vechi al scolii, construit in 1907. Au fost alocate din bugetul local 450 de milioane de lei, bani cheltuiti cu folos pentru repararea acoperisului, a sobelor, a instalatiilor electrice si multe altele. Iar copiii au invatat sa pretuiasca efortul comunitatii, ingrijindu-se sa pastreze curatenia“, a mentionat prof. Alexandru Ganea, directorul coordonator.
Elevii n-au vazut niciodata un tren
Cadrele didactice spun ca elevii din localitate sint cuminti si silitori, vin la scoala cu drag de carte, iar rezultatele sint bune. In vara anului trecut, 18 din cei 21 de absolventi ai clasei a VIII-a au promovat examenul de capacitate. Toti 21 si-au continuat insa studiile in invatamintul liceal, profesional sau de ucenici. Izolarea localitatii da batai de cap dascalilor, care sint nevoiti sa faca eforturi deosebite pentru a explica elevilor anumite notiuni elementare pentru colegii lor din mediul urban. „Nu sint zece elevi care sa aiba in biblioteca de acasa macar poeziile lui Eminescu, pentru cei mai multi singura lor carte fiind dictionarul oferit gratuit de guvern. Cind am predat <<D-l Goe>> elevilor din clasa a VI-a, mi-am dat seama ca nici unul dintre ei nu vazuse vreodata un tren, asa ca a trebuit sa le explic cum se calatoreste cu trenul. La fel, multi nu stiu cum se circula cu autobuzul, cum este la cinematograf ori la teatru, iar noi, cei de la catedra, trebuie sa le furnizam astfel de cunostinte, banale pentru copiii de la oras. Avem o munca foarte grea din acest punct de vedere, dar si foarte frumoasa“, a declarat prof. Anisoara Chirila.
Profesorii sint din ce in ce mai saraci
Profesorii sint si ei precum ceilalti sateni – saraci. Nici un dascal din Caraula nu are masina, neputindu-si permite un asemenea lux la salariile pe care le au. Frustrarile cadrelor didactice legate de munca dificila, naveta si lipsa conditiilor decente de viata erau cit de cit compensate de sporul de rural, in cuantum de 50% din salariu. Asta pina luna trecuta, cind printr-un act normativ a fost redus la doar 8%. „Sporul de rural era necesar din toate punctele de vedere pentru munca noastra. Sa nu uitam ca profesorii navetisti platesc 500.000 de lei pe luna doar pe abonament, trezindu-se la ora 5 dimineata si ajungind inapoi acasa la 7 seara. Acum, dupa reducerea sporului de rural, multi dascali nu mai ramin in buzunar cu mare lucru, cei din alte localitati anuntindu-ne deja ca vor parasi catedrele de la toamna“, a afirmat prof. Anisoara Chirila. De altfel, oamenii care au invatat atitia ani pe bancile facultatilor sint nevoiti sa se duca de la scoala direct la muncile cimpului. „Fara sa aiba o gospodarie cu ceva pamint, profesorii de la tara ar muri de foame. E un lucru greu de crezut pentru secolul XXI, dar… asta e crudul adevar“, a mentionat directorul Ganea.
