Saracia, ca o molima…

Desi Doljul sta „bine“ in statistici la capitolul saracie, oamenii, nici foarte saraci, nici prea bogati, stau ore intregi la coada pentru a obtine un ajutor de la bugetul local. De cind a inceput nebunia depunerii dosarelor de acordare a venitului minim garantat, saracia a inceput sa isi arate adevarata fata. Iar autoritatile locale nu au la dispozitie, impotriva fenomenului de pauperizare (pretentioasa denumire a unei stari de fapt care alarmeaza deopotriva guvernantii romani si comunitatile internationale) decit citeva reglementari legislative si atit de putini bani… Parinti saraci, copii chinuiti, batrini singuri si fara nici un leu, oameni bolnavi pentru care viata este o suferinta fara leac, iar viitorul, o zi fara soare… Speranta, un licar palid in negura grijilor zilei de miine, ii mina pe toti acesti oameni catre semenii lor, pentru ca daca solidaritate nu mai e, „mai bine“ pentru noi toti devine doar un slogan!