Scormonind cu minutele tremurinde prin plasa

„Sentimentele care te incearca atunci cind dai prima plasuta cu daruri sint contradictorii pentru ca oamenii isi manifesta diferit bucuria. Adultii te privesc uimiti, cu neincredere, parca nevenindu-le sa creada ca o persoana, pentru ei straina, s-a gindit sa le ofere ceva. Apoi schiteaza un zimbet de multumire, un suris de bucurie, care te fac sa uiti de frigul de afara, de orele petrecute vinzind felicitari si de zilele in care ai stat sa impachetezi zeci si zeci de daruri. Cind ajungi in casa unui batrin pentru care ziua de azi este la fel de monotona ca si cea de ieri, unui batrin caruia rar ii mai deschide vreun vecin usa, tu, mesagerul lui Mos Craciun, esti cuprins de emotie. Este greu sa descrii in cuvinte imaginea din fata ochilor tai. Unii batrini pling, altii te saruta pe obraz sau iti saruta mina, altii vad in tine un nepot, un fiu sau o fiica pe care nu i-a avut niciodata sau nu i-a avut asa cum si-ar fi dorit.

Dintre toti cei pe la usile carora am batut, cel mai mult impresioneaza copiii. Micuti care in prag de iarna umbla desculti, pentru care o hainuta noua este una pe care au purtat-o inaintea lui cel putin doua generatii. La inceput, ii vezi ca se uita nedumeriti la plasuta din mina lor, neindraznind sa o deschida, chiar daca le explici ca toate dulciurile si fructele sint pentru ei. Parasesti acea coliba unde soba nu s-a dezmortit de la inceputul iernii, unde nu a existat niciodata un brad de Craciun, unde nu s-a simtit niciodata mirosul de cozonac, trist, fara sa intelegi de ce un copil nu se poate bucura. Poate pentru faptul ca nu a invatat sa se bucure. Si totusi, cind iesi afara, daca iti arunci privirea prin ochiul de sticla, iti dai seama ca «a darui» este un lucru extraordinar. Abia atunci, in siguranta, micutii descopera semnificatia Craciunului, unii scormonind cu minutele tremurinde prin plasa, altii numarind bomboanele si asezindu-le in fata lor ca pe cel mai pretios lucru.

Numai intr-o astfel de actiune, intr-o epoca in care pustii de la oras isi doresc computere, haine dupa ultima moda, intr-o epoca in care la scoala celularul este mult mai necesar decit un manual, poti vedea cit de mult face o bomboana.

Pentru noi, cei de la Gazeta de Sud si Radio Sud, anul acesta Craciunul a avut o semnificatie speciala. Faptul ca am reusit sa aducem in preajma Sarbatorilor de iarna un strop de speranta si de bucurie in sufletele unor oameni batuti de soarta a fost cel mai frumos dar. Si acest lucru nu s-ar fi putut intimpla daca nu ati fi existat voi, cei care ati daruit putin din putinul vostru pentru a va ajuta semenii. Anul acesta, multi oameni au aflat ca Mos Craciun exista! Chiar daca nu are haina rosie, barba alba si o sanie trasa de reni, figura lui ne este familiara deoarece se identifica usor cu unul dintre voi, oamenii cu suflet mare!“