Daca procurorul Panait era labil psihic, atunci actele intocmite de el sint nule

Stabilirea de catre medici a unei labilitati psihice a procurorului Cristian Panait ar duce la anularea actelor procedurale intocmite de acesta in activitatea de magistrat, sustin specialistii in drept.

„Daca il scot nebun, acest fapt ar atrage nulitatea actelor facute de procuror“, afirma un magistrat. El a adaugat ca medicii ar trebui sa stabileasca momentul la care s-au declansat problemele psihice ale lui Cristian Panait din cadrul Parchetului Curtii Supreme de Justitie, care s-a sinucis la 10 aprilie, aruncindu-se de la balconul imobilului in care locuia. Mai multi magistrati si avocati spun ca este grea sarcina Comisiei Institutului Medico-Legal care a facut expertiza psihopatologica in cazul Panait, dupa ce acesta s-a sinucis.

„Medicii trebuie sa se gindeasca foarte bine cind vor semna raportul cu rezultatele la care au ajuns in acest caz, pentru ca ar putea genera consecinte juridice grave“, spun juristi. Colegi de-ai procurorului Cristian Panait afirma ca, in ziua de 10 aprilie, acesta a avut o discutie „dura“ cu Ilie Piciorus, seful Sectiei de urmarire penala si criminalistica si cu adjunctul acestuia, Ovidius Paun, fost general de politie. Dialogul s-a referit la solutia data de procurorul Cristian Panait privind scoaterea de sub urmarire penala a procurorului bihorean Alexandru Lele si infirmata de procurorul Ilie Piciorus.

Cercetarea procurorului bihorean Alexandru Lele are conotatii politice si prin simplul fapt ca acest magistrat a decis arestarea fiului prefectului de Bihor implicat in afaceri ilicite cu petrol. Conotatii politice au si „delegarile“ procurorilor in structura Parchetului Curtii Supreme de Justitie, evitindu-se orice numire „stabila pe post“.

Este stiut ca orice procuror care a facut sau poate face servicii unor persoane din sfera politica poate fi transferat de la un Parchet inferior in cel mai important Parchet din tara, care instrumenteaza dosare privind parlamentari, orice plingere in care sint vizati importanti oameni de afaceri, bancheri. Nu este contestata valoarea profesionala, ci acea adeziune tacita a celor care accepta posturi in cele mai importante sectii de cercetare penala si civila.

Un astfel de caz a fost cel al procurorului Cristian Panait. La numai 28 de ani, Panait a ajuns sa lucreze in Sectia de urmarire penala si criminalistica din Parchetul Curtii Supreme de Justitie. Actul sau sinucigas din 10 aprilie a confirmat presiunile care exista in Parchet. Juristii sustin ca formarea unui procuror se face in sase-sapte ani. Totusi, la Sectia de urmarire penala si criminalistica sint delegati multi procurori tineri. Pe de-o parte, se motiveaza ca nu exista procurori, pe de alta se spune ca tinerii sint mai usor de manipulat, intrucit nu au experienta. Sinuciderea unui procuror din cel mai inalt Parchet din tara a generat speculatii poate si prin faptul ca Ministerul Public a dat un comunicat sec.

„Decesul a survenit din cauza leziunilor grave suferite prin cadere de la inaltime, pe fondul unui episod suicidar“, comunica Ministerul Public. Speculatiile au continuat, Parchetul a tacut. Intr-un final, Ministerul Public comunica faptul ca, prin rezolutia Parchetului Curtii Supreme de Justitie din 23 mai 2002, emisa in dosarul avind ca obiect stabilirea imprejurarilor, conditiilor si cauzei mortii fostului procuror Cristian Panait, s-a dispus efectuarea unei analize psihopatologice in cadrul Institutului National de Medicina-Legala. Alt motiv de speculatii.

O astfel de expertiza constituie o premiera in drept penal, acest fel de document eliberindu-se de regula in dosare civile, in care se pune la indoiala discernamintul unei persoane care a lasat un testament sau al unui batrin care a semnat un contract. Potrivit juristilor, analiza psihopatologica solicitata de procurori a avut ca scop deturnarea subiectului Panait din sfera politicului, pentru a nu se mai spune ca magistratii dau solutii la comanda. Concluzia medicilor este ca Panait avea probleme psihice.

Aceasta concluzie pune in discutie insa integritatea psihica a procurorilor si judecatorilor. Inexistenta unei evaluari psihiatrice si psihologice a unui magistrat intr-o functie reprezinta un viciu al sistemului. La urma urmei, de labilitate psihica ar putea suferi cei mai multi dintre procurori si judecatori. Ce garantie are justitiabilul – om de rind – ca dosarul sau nu a incaput pe mina unui astfel de labil psihic? Ce fel de act de justitie este acela in care o solutie este susceptibila din start de a fi contrazisa sau anulata nu cu elemente probatorii, ci cu certificate de labilitate psihica pe numele magistratilor?