Burnout-ul nu este o problemă modernă. Călugării medievali descriau aceleași stări de oboseală, lipsă de motivație și epuizare pe care le resimt milioane de oameni și astăzi.
Dacă ai impresia că stresul, burnout-ul și epuizarea psihică sunt probleme exclusiv ale secolului XXI, istoria spune altceva. Cu peste 1.500 de ani în urmă, călugării creștini descriau aproape aceleași simptome pe care psihologii le asociază astăzi cu epuizarea profesională: lipsă de energie, ceață mentală, pierderea motivației și dorința de a fugi de responsabilități.
Istoricul britanic Peter Jones susține, în volumul Self-Help from the Middle Ages („Auto-ajutor din Evul Mediu”), că înțelepciunea medievală poate oferi răspunsuri surprinzător de relevante pentru oamenii care se confruntă astăzi cu burnout-ul.
Burnout-ul exista și în secolul al V-lea
În jurul anului 400 d.Hr., călugărul și teologul John Cassian descria o stare pe care o numea acedia.
Simptomele erau remarcabil de asemănătoare cu ceea ce numim astăzi epuizare profesională:
- oboseală permanentă;
- lipsă de speranță;
- dificultăți de concentrare;
- senzația că munca nu mai are sens;
- dorința de a fi oriunde, numai nu la locul de muncă;
- nevoia continuă de somn.
Cassian observa că această stare apărea chiar și în rândul oamenilor dedicați vieții spirituale, demonstrând că epuizarea nu este doar rezultatul unui program încărcat, ci și al unei pierderi a sensului.
Acedia – mai mult decât lene
În Evul Mediu, ceea ce astăzi am putea numi burnout sau depresie era cunoscut sub numele de acedia.
Nu însemna lene sau lipsă de voință, ci:
- gol sufletesc;
- pierderea interesului pentru activitățile care altădată aduceau bucurie;
- paralizie emoțională;
- imposibilitatea de a găsi motivație.
Un manuscris medieval din secolul al XIII-lea descria această stare astfel: „Este ca și cum ai sta în mijlocul unui râu învolburat, fără puterea de a mai face un pas înainte.”
Burnout-ul medieval seamănă izbitor cu cel de astăzi
Peter Jones a început să studieze aceste texte după ce el însuși a trecut printr-o perioadă dificilă.
Ajuns profesor universitar în Siberia, departe de familie, într-un climat extrem și într-o cultură complet diferită, istoricul spune că și-a pierdut complet motivația.
Nu mai putea lucra, nu se putea concentra și simțea că orice activitate devenise imposibilă.
Citind manuscrisele medievale, a descoperit că oamenii descriau aceleași stări încă din urmă cu sute de ani.
Cum tratau medievalii epuizarea
Spre deosebire de imaginea rigidă pe care o avem despre Evul Mediu, mulți preoți abordau aceste probleme aproape ca psihoterapeuții moderni.
Ei îi încurajau pe oameni să vorbească despre stările lor și să caute cauza profundă a suferinței.
Printre recomandările lor se numărau:
- acceptarea emoțiilor dificile;
- evitarea luptei permanente cu propriile gânduri;
- găsirea unui scop superior;
- răbdarea cu propria persoană;
- cultivarea speranței.
„Nu poți alunga toți demonii”
Un autor medieval folosea o comparație biblică sugestivă.
El spunea că anumite stări sufletești sunt asemenea unui popor invadator care nu poate fi eliminat complet.
Le poți ține sub control, dar nu le poți face să dispară definitiv.
Psihologia modernă promovează un principiu aproape identic prin terapia de acceptare și angajament (Acceptance and Commitment Therapy), care îi învață pe oameni să accepte emoțiile dificile fără a încerca să le elimine cu orice preț.
Găsește „muntele puternic”
Teologul medieval William Peraldus îi îndemna pe cei aflați în suferință să își găsească un „munte puternic”.
Nu era vorba despre un loc real, ci despre ceva care oferă sens:
- familia;
- credința;
- prietenii;
- pasiunea;
- un ideal;
- o cauză în care cred.
Acest scop îi ajută pe oameni să treacă peste perioadele dificile și să își recapete echilibrul.
Autoiertarea, cheia vindecării
Una dintre cele mai importante lecții venite din Evul Mediu este nevoia de a fi mai blânzi cu noi înșine.
Teologul Bernard de Clairvaux compara viața cu o alergare pe un teren accidentat. „Oricine merge suficient de mult se va împiedica la un moment dat.”
Mesajul său este simplu și actual: nimeni nu poate fi puternic în permanență, iar perioadele de epuizare fac parte din experiența umană, potrivit BBC.
O lecție veche de peste 800 de ani
Poate cea mai reconfortantă concluzie este că oamenii nu sunt singuri în lupta lor.
Istoria arată că generații întregi s-au confruntat cu aceleași temeri, aceeași oboseală și aceleași momente în care au simțit că nu mai pot continua.
Schimbând contextul, nu și natura umană, Evul Mediu ne amintește că uneori primul pas spre vindecare este să acceptăm că nu trebuie să fim perfecți și că fiecare om are dreptul să obosească.
Citește și: Tragedie în Golful San Francisco: un mort și doi dispăruți după răsturnarea unei ambarcațiuni lângă Alcatraz
