În cel mai recent număr (aprilie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Ioan Voicu propune, sub titlul ”1926 – un an diplomatic strălucitor”, o rememorare a principalelor evenimente din 1926 din sfera diplomației multilaterale, cu accent pe Liga Națiunilor și participarea marelui diplomat român Nicolae Titulescu la activitățile acesteia.
Cititorii pot afla, pe lângă lucruri de seamă din activitatea diplomatului român și reușite diplomatice ale țării noastre în acei ani, și fapte inedite, precum acela că ”Nicolae Titulescu a fost proclamat membru de onoare în comitetul de patronaj al „Grupării universitare române pentru Societatea Națiunilor”, alături de alte înalte personalități, precum: I. Mitilineu, ministrul de externe, Nicolae Iorga, membru al Academiei Române, Em. Racoviță, președintele Academiei Române, Sextil Pușcariu, prof. universitar”.
Sub cunoscutul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț oferă cititorului aceeași poezie de factură filosofică cu care l-a obișnuit, trecând de la reflecții privind sufletul omenesc (”în fiecare om există o grădină/acolo cresc semințe/de lumină/și izvoare/de gând curat/acolo învață să tremure frunza/și apa să poarte întreg cerul” – ”Grădina dinlăuntru”) la meditații asupra caracterului metafizic al dualității cer-pământ (”Frunza cade/fără teamă/ea știe/că pământul/nu este sfârșitul/ci începutul altui cer” (”Fereastra sufletului”).
O foarte interesantă paralelă între poezia ”Rugăciune” de Mihai Eminescu și sculptura ”Rugăciunea”, de Constantin Brâncuși, este făcută de Constantin E. Ungureanu, care și-a intitulat eseul ”De la “Rugăciune” de Eminescu la “Rugăciunea” lui Brâncuși”.
Trecând de la o prezentare succintă a reflectării evenimentelor ce țin de religie atât în literatura populară, cât și în cea cultă, semnatarul articolului continuă cu o paralelă amplă între personalitățile celor două genii ale românilor, de la elementele particulare (ex. nonconformismul, atracția față de natură, cultul muncii, exigența morală ș.a.) la caracteristici ale creațiilor, cu accent pe operele menționate în titlu. (Într-adevăr, se vădește aici că mesajul divin este unul singur, dar receptorii săi tereștri pot fi nenumărați, n.n.).
Sub titlul ”Ion Pillat – fermecătorul poet interbelic”, Mihai Caba evocă figura unuia dintre cei mai cunoscuți poeți, eseiști, antologiști, editori și publiciști ai vremii. Pornind de la un emoționant citat al acestuia (extras din poemul ”Poetul”), autorul subliniază încă de la început că ”poezia lui Ion Pillat evocă spiritul și atmosfera unei epoci patriarhale a timpului său, ce se întrezărește în toată complexitatea și detaliile vieții trăitoare”.
Critici de renume precum Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Iorga și Ovid S. Crohmălniceanu au avut aprecieri laudative la adresa sa, relevând profunzimea și emoția ce se degajau din versurile sale. Al doilea critic menționat îl vedea ca pe ”un poet al întoarcerii în sine și al tradiției”.
Semnatarul eseului oferă, în egală măsură, cititorului date biografice esențiale ale lui Ion Pillat.
Despre activitatea diplomatică a lui Lucian Blaga ne vorbește Nicolae Mareș în articolul ”Scriitorul Lucian Blaga – diplomat la Varșovia”. Se întrevede, o dată în plus, plurivalența personalității lui Blaga, care, deși a fost în primul rând filosof, poet și scriitor, a dovedit reale calități și în domenii precum jurnalismul și diplomația.
Este analizată în primul rând prestația lui Blaga în calitate de atașat de presă la Legația română de la Varșovia, care i-a prilejuit o activitate intensă și fertilă.
O evocare plină de subtilitate a marelui pianist și compozitor român Dinu Lipatti îi aparține lui Carmen Manea, care sub titlul ”Dinu Lipatti – permanență a muzicii românești și universale” îl portretizează sensibil pe acesta.
Semnatara articolului arată: ”Dacă destinul nedrept i-a acordat o viață foarte scurtă, calitățile sale excepționale în postură de interpret, de creator și pedagog l-au promovat în Pantheonul iluștrilor aleși ai artei sunetelor”.
Repertoriul său a fost vast și de o excepțională calitate, iar despre arta pianistică a lui Dinu Lipatti Arthur Honneger afirma că aceasta ”întruchipa original calitățile tipurilor interpretative ale tradiției, dar și tendințele artei interpretative moderne, sintetizate într-o admirabilă unitate”.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări ale pictorului român Nelu Grădeanu, căruia Filip Tudora îi dedică, la final, un medalion sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Ion M. Ungureanu, Mircea Tutunaru, Vasile Gogonea, Simion Felix Marțian, Ioan Gâf-Deac, Tudor Nedelcea, Timur Chiș, Petru Ababii, Victor Rusu, Ovidiu Țuțuianu, Iulian Chivu, Florian Copcea, Marin I. Arcuș, Mădălina Virginia Antonescu, George Petrovai, Nicolae Nistor, Petru Ababii, Al. Florin Țene, Constantin Lupeanu, Ion Pachia-Tatomirescu, Lucreția Berzintu, Mariana Zavati Gardner, Ion Popescu-Brădiceni, Petre Gigea-Gorun, Mirela Răduță, Florentin Smarandache.
