Vineri, de la ora 19:00, Filarmonica Oltenia Craiova propune publicului un concert simfonic construit în jurul ideii de „ecou interior”, acea reverberație emoțională care rămâne după ce sunetul s-a stins.
Sub bagheta dirijorului german Walter Hilgers, alături de pianistul Csíky Boldizsár, Orchestra Simfonică va interpreta trei lucrări reprezentative ale romantismului târziu, fiecare marcând un moment important din evoluția artistică a compozitorilor.
Rahmaninov deschide seara cu poemul simfonic „Stânca”
Concertul debutează cu lucrarea „Stânca”, op. 7, semnată de Serghei Rahmaninov, compusă când autorul avea doar 20 de ani.
Inspirată de un text al scriitorului rus Mihail Lermontov, partitura surprinde încă de la început acea amplitudine lirică și densitate armonică care vor deveni caracteristice compozitorului.
Lucrarea este mai mult decât un simplu tablou orchestral, fiind o reflecție asupra singurătății și permanenței, în care orchestra creează un relief sonor intens și meditativ.
Scriabin și singurul său concert pentru pian
Seara continuă cu Concertul pentru pian și orchestră în Fa diez minor, op. 20, singurul concert scris de Alexander Scriabin.
Compus la vârsta de 24 de ani, opusul îmbină virtuozitatea romantică cu o sensibilitate armonică ce anunță direcția simbolistă din creațiile ulterioare ale compozitorului.
Partea a doua a lucrării, concepută ca un set de variațiuni, scoate în evidență dialogul subtil dintre solist și orchestră, într-o construcție muzicală mai degrabă introspectivă decât spectaculoasă.
„Patetica” lui Ceaikovski, punctul culminant al serii
Momentul central al concertului va fi Simfonia nr. 6 în Si minor, op. 74 – „Patetica”, capodopera compozitorului rus Piotr Ilici Ceaikovski.
Titlul lucrării, sugerat de fratele compozitorului, nu face trimitere la slăbiciune, ci la intensitatea emoțională profundă care traversează întreaga partitură.
Simfonia este adesea interpretată ca un posibil recviem simfonic, mai ales în contextul dispariției lui Ceaikovski la scurt timp după premiera operei.
Din punct de vedere formal, „Patetica” surprinde printr-un final lent și stins, neobișnuit pentru o simfonie. În locul unei concluzii triumfale, muzica se retrage treptat, transformând finalul într-un gest de vulnerabilitate și introspecție sonoră.
O călătorie muzicală între introspecție și emoție
Concertul „Ecouri” propune publicului nu o poveste explicită, ci un traseu afectiv: de la peisajul orchestral tensionat al lui Rahmaninov, la febra interioară a lui Scriabin și până la confesiunea profundă din muzica lui Ceaikovski.
O seară în care romantismul târziu devine emoție vie și actuală, reinterpretată prin sensibilitatea interpreților de astăzi.
