„Jucatorii Universitatii de azi n-au singe de oltean!“

Victor Cojocaru a ajuns la Universitatea in vara anului 1987, s-a pregatit cu echipa (Constantin Otet era antrenor), dar peste noapte s-a vazut transferat la Victoria! Cojocaru: „N-am semnat nimic, dar in ajunul plecarii Universitatii la un turneu in Bulgaria am fost anuntat de Mitica Dragomir ca sint jucatorul Victoriei Bucuresti. Eu visam sa imbrac culorile alb-albastre ale Craiovei. Trebuie sa fiu sincer, nu regret insa perioada petrecuta la Victoria – din august ’87 pina la desfiintare, decembrie ’89. Am jucat astfel in Cupele Europene (UEFA). Am ajuns in «primavara» Cupei UEFA – editia ’88/’89, dupa ce le-am eliminat pe Sliema Wanderers, Dinamo Minsk si Turun Palloseura. In sferturi ne-a eliminat Dynamo Dresda. In editia urmatoare, ’89/’90, am avut nesansa sa jucam cu Valencia. Am pierdut cu 3-1 la Valencia, iar acasa n-am reusit decit un 1-1. Am evoluat in toate meciurile. In plus, am beneficiat de unele facilitati la Victoria, am avut o viata frumoasa in Bucuresti. Si financiar a fost bine.“

Despre ceea ce s-a petrecut in acei ani la Victoria (meciuri aranjate, exercitii de forta ale militienilor in rindul suporterilor, dictatura cuplului Nuta – Dragomir etc.), Cojocaru evita subiectul: „Credeti-ma, noi, jucatorii, ne vedeam de fotbal. Recunosc, au fost partide in care adversarii evoluau mai slab decit le era valoarea, dar asta a fost probabil problema conducatorilor de la Victoria. Noi trebuia sa-i batem. Asta era preocuparea noastra in teren. Stiu, despre Victoria s-a mai si fabulat. Cum credeti ca am ajuns in sferturile de finala ale Cupei UEFA, ’88/’89? Cu meciuri aranjate? Au fost atunci, dar acum nu sint?“

Victoria s-a desfiintat la Revolutie si, in sfirsit, Victor Cojocaru a imbracat – in 1990 – tricoul Universitatii. In sezonul ’90/’91, „Ciuciu“ – cum este poreclit Cojocaru – a avut cea mai mare satisfactie profesionala, Universitatea reusind eventul. In plus, mai are in „vitrina“ proprie si Cupa Romaniei – editia ’92/’93. In Divizia A a contabilizat 204 meciuri (sapte goluri inscrise) la Universitatea, Victoria, Electroputere. Despre anii jucati pentru Universitatea, „Coji“ a spus: „Cele mai frumoase amintiri de aici le am. Si cind jucam la Victoria, in meciurile directe eram cu sufletul alaturi de Universitatea. Cind cistiga Craiova in fata Victoriei (eu fiind jucatorul celor din Bucuresti), inima imi «sarea» din piept de bucurie.“

Cariera fotbalistica si-a incheiat-o la Autobuzul Craiova, in sezonul trecut, jucind pina la 42 de ani! Acum este observator pentru Divizia C. Ca antrenor, a activat la Universitatea, dar dupa citeva luni de munca a fost demis! „Conducatorii de atunci – G. Ilinca si J. Nitulescu – au desfacut contractul de munca la doi antrenori care erau atunci in top cu echipele pe care le pregateau: Papuc si Calin, iar pe mine m-au destituit, desi nu eram in nici o competitie oficiala cu grupa respectiva, doar ii antrenam. Acum, acea grupa este pe primul loc in campionatul republican – cei din ’85. Mi-a parut rau atunci. Cind Balaci a revenit la Universitatea m-a rechemat, dar am refuzat. Eram antrenor-jucator la Autobuzul, dar si observator federal. Renuntam si apoi cind Balaci pleca – cum s-a si intimplat -, probabil ca si eu eram iarasi indepartat.“

Despre Universitatea de astazi, Cojocaru a spus: „Imi pare rau ca s-a ajuns aici. Adica, la Universitatea exista acum unii jucatori care n-au pe teren singe de oltean, adica daruire totala pentru culorile «alb-albastre». Pe vremea mea, nu stiam ce e acela, ca obiectiv, evitarea retrogradarii“. Pe 1 mai, Cojocaru a implinit 43 de ani.